AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Mai ales în Transilv. și Bucov.) Cîrmește constrîns la..., căruia nu-i rămîne decît să... Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist, avizat a se cultiva pe apucate, singur. EMINESCU, N. 36.