aversiúne sf [At: MAIORESCU, D. I, 23 / Pl: ~ni / E: fr aversion, lat aversio, -onem] 1 Repulsie față de cineva sau ceva. 2 Dezgust. 3 Antipatie profundă. 4 Ură.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva sau ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.

AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de repulsie, de dezgust față de cineva sau de ceva. A simți aversiune. A inspira aversiune. – Pronunțat: -si-u-.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust față de cineva sau de ceva. [Pr.: -si-u-] – Fr. aversion (lat. lit. aversio, -onis).

aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

aversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

AVERSIÚNE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust.

Aversiune ≠ afecțiune, atracție, deliciu, simpatie, dragoste

AVERSIÚNE s.f. Repulsie față de cineva sau de ceva; antipatie profundă; ură. [Cf. fr. aversion, lat. aversio].

AVERSIÚNE s. f. repulsie. ◊ antipatie profundă; ură, resentiment. (< fr. aversion, lat. aversio)

AVERSIÚNE ~i f. Sentiment de antipatie sau dezgust față de cineva sau de ceva; repulsie; scârbă. [G.-D. aversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aversion, lat. aversio, ~onis

aversiune f. antipatie profundă.

*aversiúne f. (lat. avérsio, -ónis, d. avértere, a întoarce. V. înverșunare). Antipatie, repugnanță: a avea aversiune contra cuĭva.

AVERSIUNE s. 1. antipatie, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o evidentă ~ față de el.) 2. dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins.)

AVERSIUNE. Subst. Aversiune, repulsie, repugnanță (livr.), oroare, dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare, scîrbă, scîrboșenie. Adj. Repulsiv (rar), repugnant (livr.), respingător, dezgustător, hidos, oribil, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav (fig.). Dezgustat, scîrbit. Vb. A-i produce cuiva repulsie, a repugna (livr.), a dezgusta, a îngrețoșa (fig.), a scîrbi; a se dezgusta, a se îngrețoșa (fig.), a se scîrbi, a-i fi (a i se face) cuiva scîrbă, a-l prinde (a-l cuprinde) pe cineva scîrba (o scîrbă). Adv. În (cu, de) silă, în (cu) scîrbă. V. antipatie, dușmănie, neplăcere.