aventurism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr aventurisme] 1-6 Spirit de aventură (1-6). 7-12 Faptă de aventurier (1-6). 13 înclinație a cuiva de a acționa în mod pripit. 14 Preferință pentru luarea unor decizii cu consecințe periculoase.

AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii riscante. – Din fr. aventurisme.

AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură al cuiva. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii periculoase – Din fr. aventurisme.

AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. – Din aventură + suf. -ism.

aventurísm s. n.

aventurísm s. n.

AVENTURÍSM s.n. (Rar) Spirit de aventură. [Cf. fr. aventurisme, rus. avantiurizm].

AVENTURÍSM s. n. spirit de aventură, tendință de a lua hotărâri pripite. (< fr. aventurisme, rus. avantiurizm)