Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru aven─â

av├ęn sn vz aven─â
av├ęn─â sf [At: DN3 / V: aven sn / Pl: ~ne / E: fr aven] Pr─âpastie circular─â format─â din roci calcaroase, ├«n care se scurg adesea apele de suprafa╚Ť─â.
AVÉN s. n. v. avenă.
AV├ëN─é, avene, s. f. Pr─âpastie circular─â format─â ├«n roci calcaroase, ├«n care se scurg adesea apele de suprafa╚Ť─â. [Var.: av├ęn s. n.] ÔÇô Din fr. aven.
AVÉN s. n. v. avenă.
AV├ëN─é, avene, s. f. Pr─âpastie circular─â format─â ├«n roci calcaroase, ├«n care se scurg adesea apele de suprafa╚Ť─â. [Var.: av├ęn s. n.] ÔÇô Din fr. aven.
av├ęn─â s. f., g.-d. art. av├ęnei; pl. av├ęne
av├ęn─â s. f., g.-d. art. av├ęnei; pl. av├ęne
AVÉNĂ s. (GEOGR., GEOL.) pâlnie. (~ se formează în rocile solubile.)
AVÉN s.n. v. avenă.
AVÉNĂ s.f. Prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. [Var. aven s.n. / < lat. avena, cf. fr. aven].
AVÉNĂ s. f. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. (< fr. aven)
AV├ëN ~e f. Pr─âpastie circular─â ├«n regiunile calcaroase, ├«n care se scurg apele de suprafa╚Ť─â. /<lat. avena
AVENĂ s. (GEOGR., GEOL.) pîlnie. (~ se formează în rocile solubile.)
av├ęn s. n. (geol.) ÔŚŐ ÔÇ×E.M. ╚Öi A. M., cei doi speologi francezi care [...] ╚Öi-au propus s─â studieze un aven (pu╚Ť ad├ónc, cu pere╚Ťi abrup╚Ťi) nu departe de Grenoble.ÔÇŁ R.l. 12 IX 75 p. 6 (din fr. aven; DEX, DN3)
AV├ëN (< fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Pu╚Ť format ├«n roci solubile (├«n special calcare), constituind o form─â carstic─â de dizolvare. ├Än partea inferioar─â poate comunica cu o grot─â, cu galerii subterane, cu r├«uri subterane etc.; favorizeaz─â evacuarea spre ad├«nc a apelor de suprafa╚Ť─â; p├«lnie.

Aven─â dex online | sinonim

Aven─â definitie

Intrare: aven─â
aven
aven─â substantiv feminin