AVANPÓST, avanposturi, s. n. (Învechit) Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului. Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării... fugărind adesea bandele de cerchezi, care tot se mai ispiteau... a înainta pînă în preajma avanposturilor noastre. ODOBESCU, S. III 576. ◊ (Azi fig.) [Stațiunile de mașini și tractoare și gospodăriile agricole de stat] pot și trebuie să constituie în toate campaniile agricole pilde și imbold de muncă organizată și făcută după metodele agrotehnicii sovietice, cea mai înaintată din lume; ele trebuie să se considere adevărate avanposturi ale socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 15. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantpost.