Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru autobuz

autob├║s sn vz autobuz
autobúz sn [At: SEBASTIAN, T. 13 / P: a-u~ / V: (înv) -us / Pl: ~e / E: fr autobus] Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al unui mare număr de persoane.
AUTOBÚS s. n. v. autobuz.
AUTOB├ÜZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria ├«nchis─â sau par╚Ťial decapotabil─â, folosit la transportul ├«n comun al unui num─âr mare de persoane. [Pr.: a-u-. ÔÇô Var.: autobus s. n.] ÔÇô Din fr. autobus.
AUTOBÚS s. n. v. autobuz.
AUTOB├ÜZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria ├«nchis─â sau par╚Ťial decapotabil─â, folosit la transportul ├«n comun al unui num─âr mare de persoane. [Pr.: a-u- ÔÇô Var.: autob├║s s. n.] ÔÇô Din fr. autobus.
AUTOB├ÜS, autobuse, s. n. Autovehicul cu caroseria de dimensiuni mari, ├«ntrebuin╚Ťat la transportul ├«n comun al unui num─âr mare de pasageri. ÔÇô Variant─â: autob├║z s. n.
AUTOBÚZ s. n. v. autobus.
AUTOBÚS s. n. v. autobuz.
AUTOB├ÜZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria ├«nchis─â sau par╚Ťial decapotabil─â, suspendat pe ╚Öase p├ón─â la zece ro╚Ťi pneumatice, ├«ntrebuin╚Ťat pentru transportul urban sau interurban ├«n comun al unui num─âr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. ÔÇô Var.: autob├║s s. n.] ÔÇô Dup─â fr. autobus.
autob├║z (a-u-) s. n., pl. autob├║ze
autob├║z s. n. (sil. a-u-), pl. autob├║ze
AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].
AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)
AUTOBÚZ ~e n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus
autob├║z-dormit├│r s. n. ÔŚŐ ÔÇ×Pentru cazare, ├«n afar─â de c─âsu╚Ťe, ei au la dispozi╚Ťie ╚Öi zece... autobuze. Scoase din uz, ele au fost amenajate chiar de p─ârin╚Ťii copiilor, ├«n timpul lor liber, ├«n tot at├ótea dormitoare cochete. At├ót de mult le plac pionierilor autobuzele-dormitoare, ├«nc├ót cu greu se las─â convin╚Öi cei care ┬źpic─â┬╗ la sor╚Ťi ├«n c─âsu╚Ťe.ÔÇŁ Sc. 5 VIII 75 p. 5 (din autobuz + dormitor)
autob├║z-╚Öco├íl─â s. n. ÔŚŐ ÔÇ×Pentru suplimentarea parcului de autobuze (de pe liniile centrale, ├«n special) I.T.B. a luat m─âsura de a introduce ├«n traseu, ├«n orele de v├órf, 60 de autobuze-┬ź╚Öcoal─â┬╗. Sunt conduse chiar de instructorii ╚Öcolii de ╚Öoferi profesioni╚Öti din I.T.B.ÔÇŁ R.l. 20 XII 77 p. 5 (din autobuz + ╚Öcoal─â)
a face cezarian─â prin autobuze expr. (adol. ÔÇô d. ho╚Ťi) a fura din po╚Öet─â prin t─âierea acestora.

Autobuz dex online | sinonim

Autobuz definitie

Intrare: autobuz
autobus
autobuz substantiv neutru
  • silabisire: a-u-