australopitéc sm [At: DN³ / P: a-us~ / Pl: ~eci, -ece / E: fr australopithèque] Maimuță fosilă evoluată din era terțiară, cea mai apropiată de om.

AUSTRALOPITÉC, australopiteci, s. m. Maimuță fosilă foarte apropiată de om, care a trăit în Africa de Sud-Est. [Pr.: a-us-] – Din fr. australopithèque.

AUSTRALOPITÉC, australopiteci, s. m. Maimuță fosilă cu însușiri apropiate de cele umane, care a trăit în Africa. [Pr.: a-us-] – Din fr. australopithéque.

australopitéc (a-us-) s. m., pl. australopitéci

australopitéc s. m. (sil. a-us-), pl. australopitéci

AUSTRALOPITÉC s.m. Maimuță fosilă evoluată din era terțiară, cea mai apropiată de om. [Pron. a-us-, pl. -ci. / < fr. australopithéque, cf. lat. australis – de sud, gr. pithekos – maimuță].

AUSTRALOPITÉC s. m. maimuță antropomorfă fosilă, cea mai apropiată de om. (< fr. australopithèque)

AUSTRALOPITÉC m. Maimuță fosilă din era terțiară, fiind cea mai apropiată de om. /<fr. australopitheque

AUSTRALO- „sud, sudic, austral”. ◊ L. australis „de la miazăzi, sudic” > fr. australo-, germ. id., engl. id. > rom. australo-. □ ~id (v. -id), adj., s. m. și f., 1. s. m. și f., Populație neagră răspîndită în Australia și Oceania. 2. adj., Care aparține australoizilor; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță antropomorfă fosilă evoluată din era terțiară, descoperită în sudul Africii, avînd poziție bipedă.