ATÎ́TA³ pron. nehot. (Cu sens neutru; și în forma atît) 1. (Înlocuiește un substantiv sau o propoziție exprimînd o măsură, o cantitate, o dimensiune etc.) Cum dai măslinele..? – Atît. DELAVRANCEA, H. T. 10. ◊ Expr. (în propoziții care exprimă o amenințare) Atîta-ți trebuie! sau atîta ți-e leacul! = ai s-o pățești; va fi vai și amar de tine. Și doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. Atîta mi-a (sau ți-a etc.) trebuit = asta o așteptam (ca să întreprind ceva împotriva cuiva); n-am mai putut răbda. Lui Harap-Alb atîtai-a trebuit: îndată face cîțiva pași spre dînsa. CREANGĂ, P. 217. Nici atîta = în și mai mică cantitate, și mai puțin. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stîngă, nici atîta. CREANGĂ, P. 238. Atîtu(-i) tot sau (și) atît sau atît și nimic mai mult sau (familiar, ca exclamație de indiferență) atîta tot și lada-n pod = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! Cine-i? Nu-i nimeni, mi s-a părut, Și-atît. BENIUC, în POEZ. N. 50. Tîrziu – colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu?... Da, d-le colonel. SAHIA, N. 80. Se vede că nu știi cine sînt și ce pot eu?... – D-ta... Ești domnul Răzvrătescu; atîta tot și lada-n pod. ALECSANDRI, T. 711. 2. (În corelație cu «cît») Același grad, număr, preț, aceeași măsură, cantitate etc. Cît dai, atîta iei. 3. Acest singur lucru, numai aceasta. Atît mai apucă să zică zmeoaica: «M-ai mîncat friptă!». ISPIRESCU, L. 195. Atît ne mai trebuie!... Bravo! Prin multe am trecut... dar prin nori... încă nu. ALECSANDRI, T. I 467. Dar, zău, doru-i mare cine: Peste multe dealuri vine; Ș-așa vine de fierbinte, Să stai în loc te-ai aprinde, Dar cu-atîta ai noroc Că te miști, nu stai în loc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. 4. Mai puțin decît s-ar cuveni. Mă mulțumesc și cu atîta. ▭ Fetele împăratului au mulțămit spinului și pentru atîta. CREANGĂ, P. 232. – Variantă: atît pron. nehot.