ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritór, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește; împilator, prigonitor. V. exploatator. Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108. ◊ (Adjectival) Măsuri asupritoare.