Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru asfixie

asfixi├í vtr [At: DA / P: ~xi-a / Pzi: ~i├ęz / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omor├« sau a muri prin asfixie (1).
asfix├şe sf [At: SADOVEANU, N. F. 73 / P: ~xi-e / Pl: ~ii / E: fr asphyxie] 1 Stare de sufocare datorit─â ├«nec─ârii, strangul─ârii, inhal─ârii de gaze toxice, ca simptom al unor boli etc. 2 Moarte prin asfixie (1).
ASFIXI├ü, asfixiez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omor├« sau a muri ├«n urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] ÔÇô Din fr. asphyxier.
ASFIX├ŹE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorit─â ├«nec─ârii, strangul─ârii, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. ╚Öi: asf├şxie] ÔÇô Din fr. asphyxie.
ASFIXI├ü, asfixiez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omor├« sau a muri ├«n urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] ÔÇô Din fr. asphyxier.
ASFIX├ŹE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorit─â ├«nec─ârii, strangul─ârii, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. ÔÇô Din fr. asphyxie.
ASFIXI├ü, a╚Öfixiez, vb. I. Tranz. A ├«n─âbu╚Öi, a curma respira╚Ťia cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ÔŚŐ Refl. S-a asfixiat din lips─â de oxigen. ÔÇô Pronun╚Ťat: -xi-a.
ASFIX├ŹE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respira╚Ťiei (provocat─â de absorbirea unui gaz otr─âvitor, de ├«necare, de strangulare); ├«n─âbu╚Öire, sufocare. Am r─âsuflat ad├«nc, ca dup─â un ├«nceput de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.
ASFIXI├ü, asfixiez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nn─âbu╚Öi, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] ÔÇô Fr. asphyxier.
ASFIX├ŹE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respira╚Ťiei (provocat─â de absorbirea unui gaz otr─âvitor, de ├«necare etc.); ├«nn─âbu╚Öire, sufocare. ÔÇô Fr. asphyxie (< gr.).
asfixi├í (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixi├íz─â, 1 pl. asfixi├ęm (-xi-em); conj. prez. 3 s─â asfixi├ęze; ger. asfixi├şnd (-xi-ind)
!asfix├şe/asf├şxie s. f., art. asfix├şa/asf├şxia, g.-d. art. asfix├şei/asf├şxiei; pl. asfix├şi/asf├şxii, art. asfix├şile/asf├şxiile
asfixi├í vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. asfixi├íz─â, 1 pl. asfixi├ęm (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. asfixi├ęze; ger. asfixi├şnd (sil. -xi-ind)
asfix├şe s. f., art. asfix├şa, g.-d. art. asfix├şei; pl. asfix├şi, art. asfix├şile
ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)
ASFIX├ŹE s. asfixiere, ├«n─âbu╚Öire, ├«necare, sufocare, sufoca╚Ťie, sugrumare, (rar) ├«nec─âciune. (Senza╚Ťie de ~.)
ASFIXI├ü vb. I. tr. A ├«n─âbu╚Öi, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ÔÖŽ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iaz─â, ger. -iind. [< fr. asphyxier].
ASFIX├ŹE s.f. Oprire a respira╚Ťiei (cauzat─â de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de ├«necare etc.) care poate provoca ├«ncetarea b─ât─âilor inimii ╚Öi moartea; ├«n─âbu╚Öire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia ÔÇô oprire a pulsa╚Ťiei].
ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)
ASFIX├ŹE s. f. oprire a respira╚Ťiei prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, ├«nec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)
A ASFIXI├ü ~├ęz tranz. A face s─â se asfixieze; a ├«n─âbu╚Öi; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier
A SE ASFIXI├ü m─â ~├ęz intranz. A suferi o asfixie; a se ├«n─âbu╚Öi; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier
ASFIX├ŹE ~i f. Oprire a respira╚Ťiei datorit─â otr─âvirii cu gaze, ├«necului sau strangul─ârii; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie
asfixià v. 1. a cauza asfixia; 2. a se sinucide prin asfixie.
asfixie f. suspendarea respira╚Ťiunii ╚Öi starea de moarte aparent─â (prin cufundare, strangulare).
*asfix├şe f. (vgr. asphyx├şa). Sufocare, ├«n─âdu╚Öire, suprimarea respira╚Ťiuni─ş. ÔÇô ─Ča se produce pin ├«necare sa┼ş g├«tuire ╚Öi pin respirarea gazurilor v─ât─âm─âtoare, dec─ş din lipsa aerulu─ş. Se poate une-or─ş ├«nsufle╚Ťi un asfixiat expun├«ndu-l la aer liber, dezbr─âc├«ndu-l, sufl├«ndu-─ş aer ├«n pl─âm├«n─ş ╚Öi frec├«ndu-l, ca s─â ├«nceap─â s├«ngele a circula. Alte-or─ş e bine s─â i se lase s├«nge de la bra╚Ť.
*asfixi├ęz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin asfixie, sufoc, ├«n─âdu╚Ö.
ASFIXIA vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)
ASFIXIE s. asfixiere, ├«n─âbu╚Öire, ├«necare, sufocare, sufoca╚Ťie, sugrumare, (rar) ├«nec─âciune. (Senza╚Ťie de ~.)

Asfixie dex online | sinonim

Asfixie definitie

Intrare: asfixia
asfixia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -xi-a
Intrare: asfixie
asfixie substantiv feminin