18 definiții pentru arvună
arvúnă sf [At: N. TEST. (1648) / V: ~vónă, ~voánă; (înv) aravónă, arăvónă, sn aravón, arăvón; ~ún2, aron, rav / Pl: ~ne / E: ngr ἀρραβῶν] 1 (Pfm) Acont. 2 (Înv) Amanet. 3 (Înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părți la căsătorie. ARVÚNĂ, arvune,
s. f. (
Pop.) Acont. [
Var.:
arvónă s. f.] – Din
ngr. arravónas. ARVÚNĂ, arvune,
s. f. (
Pop.) Acont. [
Var.:
arvónă s. f.] – Din
ngr. arravónas. ARVÚNĂ, arvune,
s. f. Acont (plătit mai ales la o vînzare sau la o închiriere). Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. ◊
Fig. L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. – Variantă: (popular)
arvónă (CONTEMPORANUL, III 820)
s. f. ARVÚNĂ, arvune,
s. f. (
Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [
Var.:
arvónă s. f.] –
Ngr.arravón, -vona. arvúnă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. arvúnei;
pl. arvúne
arvúnă s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. –
Var. arvun, arvon, ar(ă)voană.
Mr. arăvoană, arras propias nuptias.
Gr. ἀρραβὼν (›
lat. arr(h)a(bo), de unde
it. arra,
fr. arrhes,
sp. arras);
cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). –
Der. arvuni,
vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor,
adj. (care dă arvună). Din
rom. a trecut în
rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).
arvună f.
1. bani dați pentru garanția unui contract;
2. parte din prețul tocmelii dată înainte. [Vechiu rom.
aravoană = gr. bizantin ARRAVÓNA].
arvónă (est) și
arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.
ARVUNĂ s. acont, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (~ la o tranzacție comercială.) arvúnă, arvune, (arvon), s.f. – Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA) < vgr. arrhabon < ebr. êrâbôn (Scriban). Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, cf. DER). Arvună dex online | sinonim
Arvună definitie
Intrare: arvună
arvună substantiv feminin