Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1017378:
armónic, ~ă [At: MAIORESCU, D. I, 182 / S: (înv) h- / Pl: ~ici, -ice / E: fr harmonique, lat harmonicus, gr ἀρμονιϰός] 1 a Bazat pe principiile armoniei1. 2-3 sf, a (Fiz; șîs Sunet ~) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care are o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. 4 a Care sună plăcut. 5 av Cu armonie.
Armonică dex online | sinonim
Armonică definitie
