arhondár sm [At: COSTINESCU / V: -ntar / Pl: ~i / E: ngr ἀρχοντάρης] (Înv) Călugăr care conducea și administra o arhondărie, primind oaspeții mănăstirii.

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Din ngr. arhondáris.

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mânăstirii. – Din ngr. arhondáris.

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Ngr. arhontaris.

arhondár s. m., pl. arhondári

arhondár s. m., pl. arhondári

arhondar m. călugărul care primește pe oaspeți într’o mânăstire. [Gr. mod. ARHONDÀRIS].

arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).