Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru arheologie

arheolog├şe sf [At: (a. 1828) URICARIUL III, 35/5 / V: (├«nv) arhi- / S: (├«nv; dfnz) arche- (P: arche-) / P: ~he-o- / E: fr arch├ęologie] ╚śtiin╚Ť─â istoric─â care studiaz─â trecutul omenirii pe baza descoperirii ╚Öi interpret─ârii vestigiilor, a╚Öez─ârilor, monumentelor etc.
ARHEOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â trecutul istoric al omenirii pe baza interpret─ârii urmelor materiale p─âstrate. [Pr.: -he-o-] ÔÇô Din fr. arch├ęologie.
ARHEOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â trecutul istoric al omenirii pe baza interpret─ârii urmelor materiale p─âstrate. [Pr.: -he-o-] ÔÇô Din fr. arch├ęologie.
ARHEOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â felul de via╚Ť─â ╚Öi cultura popoarelor vechi, pe baza obiectelor de tot felul (monumente, monede, ceramic─â etc.) pe care le descoper─â prin s─âp─âturi. Arheologia este o parte a ╚Ötiin╚Ťelor istorice. Arheologia trebuie s─â fie pus─â ├«n slujba l─âmuririi problemelor de istorie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 6/6. ÔÇô Pronun╚Ťat: -he-o-.
ARHEOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â felul de via╚Ť─â ╚Öi cultura popoarelor antice, pe baza urmelor materiale p─âstrate. [Pr.: -he-o-] ÔÇô Fr. arch├ęologie (< gr.).
arheolog├şe (-he-o-) s. f., art. arheolog├şa, g.-d. arheolog├şi, art. arheolog├şei
arheolog├şe s. f. (sil. -he-o-), art. arheolog├şa, g.-d. art. arheolog├şei
ARHEOLOG├ŹE s.f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul trecutului istoric al societ─â╚Ťii omene╚Öti, al stadiului la care a ajuns societatea omeneasc─â ├«n diverse epoci, pe baza monumentelor, a obiectelor de art─â etc., apar╚Ťin├ónd diferitelor culturi materiale din antichitate, din evul mediu etc., descoperite prin s─âp─âturi. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. arch├ęologie, cf. gr. archaios ÔÇô vechi, logos ÔÇô studiu].
ARHEOLOG├ŹE s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â trecutul istoric al societ─â╚Ťii omene╚Öti pe baza interpret─ârilor vestigiilor apar╚Ťin├ónd diferitelor culturi materiale. (< fr. arch├ęologie)
ARHEOLOG├ŹE f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul vestigiilor materiale ale trecutului istoric, descoperite prin s─âp─âturi. [G.-D. arheologiei] /<fr. arch├ęologie
arheologie f. ╚Ötiin╚Ťa antichit─â╚Ťii, a artelor ╚Öi a monumentelor vechi.
*arheolog├şe f. (vgr. arhaiolog├şa). ╚śtiin╚Ťa monumentelor ╚Öi artelor vech─ş.
ARHEOLOG├ŹE (< fr. {i}; {s} gr. arkhaios ÔÇ×vechiÔÇŁ + logos ÔÇ×studiuÔÇŁ) s. f. Ramur─â specializat─â a ╚Ötiin╚Ťei istorice, av├«nd ca obiect colectarea, ordonarea ╚Öi interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoa╚Öterea istoriei (preistoriei) ╚Öi a civiliza╚Ťiilor antice ├«n lipsa ╚Ötirilor scrise. Metodele de cercetare ale a. s├«nt: practice (de descoperire pe teren) ╚Öi teoretice (de ordonare ╚Öi interpretare a materialului descoperit). A. ca ╚Ötiin╚Ť─â s-a constituit ├«n sec. 17, c├«nd s-a trecut la o cercetare sistematic─â ╚Öi la interpretarea vestigiilor antice ca m─ârturii sau argumente ├«n sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. ├Än sec. 18 are loc explorarea sistematic─â a unor vechi centre antice, cre├«ndu-se primele ╚Öantiere ╚Öi ╚Öcoli arheologice na╚Ťionale. Primele s─âp─âturi arheologice sistematice de pe terit. Rom├óniei s-au f─âcut ├«n sec. 19, creatorul ╚Öcolii na╚Ťionale de arheologie fiind. V. P├órvan.
REVISTA PENTRU ISTORIE, ARHEOLOGIE ╚śI FILOLOGIE, publica╚Ťie trimestrial─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti (1882-1922, cu mari intermiten╚Ťe), ├«ntemeiat─â de Grigore Tocilescu. Colaboratori: B.P. Hasdeu, N. Iorga, V.A. Urechia, M. Gaster, O. Tafrali.
ARHEO- (ARCHEO-) ÔÇ×vechi, primitiv, str─âvechi, arhaic, primarÔÇŁ. ÔŚŐ gr. arkhaios ÔÇ×vechi, primitivÔÇŁ > fr. arch├ęo-, it. id., germ. archaeo- > rom arheo- ╚Öi archeo-. Ôľí ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplin─â care studiaz─â datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. -cete), s. n. pl., mamifere cetacee vechi adaptate la via╚Ťa marin─â, care apar ├«n eocenul inferior; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., paleontologie*; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropofile, r─âsp├«ndite ├«n culturile preistorice; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplin─â care se ocup─â cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n arheologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â istoria societ─â╚Ťii omene╚Öti pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., substan╚Ť─â din care se formeaz─â asterul ╚Öi centrozomii; ~pteris (v. -pteris), s. m., criptogam─â vascular─â fosil─â din clasa ferigilor, caracteristic─â pentru devonianul superior; ~pterix (v. -pterix), s. m., pas─âre fosil─â, prezent├«nd caractere de reptil─â; ~zoic (v. -zoic), s. n., er─â geologic─â ├«n care au ap─ârut primele organisme unicelulare.
arheolog├şe, arheologii s. f. ╚śtiin╚Ť─â ap─ârut─â pe la sf├ór╚Öitul sec. 18, care studiaz─â, pe baza interpret─ârilor vestigiilor culturilor materiale p─âstrate, trecutul istoric al omenirii. ÔÖŽ Arheologia cre╚Ötin─â = disciplin─â teologic─â auxiliar─â istoriei Bisericii ╚Öi liturgicii. ÔÖŽ Arheologie biblic─â = expunerea ╚Ötiin╚Ťific─â a st─ârii naturale ╚Öi sociale a poporului biblic evreu. ÔÇô Fin fr. arch├ęologie (< gr. arheologhia).

Arheologie dex online | sinonim

Arheologie definitie

Intrare: arheologie
arheologie substantiv feminin
  • silabisire: -he-o-