Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru arc

arc sn [At: CORESI, PS., ap. HEM 1485 / V: (├«rg) harc / Pl: (1-6, 9-12) -uri, (7- 8) -ce / E: ml arcu╚Ö] 1 Arm─â de aruncat s─âge╚Ťi, alc─âtuit─â dintr-o varg─â flexibil─â ├«ncovoiat─â ╚Öi o coard─â prins─â de extremit─â╚Ťile vergii. 2 (Rar; ├«e) A avea mai multe (sau alte) coarde la ~ A dispune de mai multe mijloace pentru atingerea scopului. 3 (Pan) Ceea ce are forma ├«ncovoiat─â ca a unui arc (1). 4 (Pfm; ├«s) -ul ochiului Iris. 5 (Muz) Linie curb─â care leag─â notele. 6 (Med; ├«s) ~ reflex Ansamblul elementelor nervoase care asigur─â transmiterea unei excita╚Ťii p├ón─â la un ganglion nervos ╚Öi reac╚Ťia consecutiv─â incon╚Ötient─â a unui mu╚Öchi. 7 Por╚Ťiune dintr-o circumferin╚Ť─â sau dintr-o linie curb─â. 8 (Aht) (Element de) construc╚Ťie ├«n form─â arcuit─â Cf bolt─â. 9 (├Äs) - de triumf (sau, rar, triumfal) Construc╚Ťie monumental─â ├«n form─â de portic arcuit, ├«mpodobit─â cu basoreliefuri, inscrip╚Ťii, cl─âdit─â ├«n amintirea sau pentru s─ârb─âtorirea unei victorii. 10 Construc╚Ťie decorativ─â provizorie ├«n form─â de arc (9), ├«mpodobit─â cu verdea╚Ť─â, lampioane etc. 11 (Muz; pop) Arcu╚Ö. 12 (Pop; rar) Pirostrii. 13 Resort. 14 (La ceas) Pies─â din o╚Ťel special care suport─â eforturi de ├«ncovoiere ╚Öi care, prin destindere, pune ├«n mi╚Öcare mecanismul Si: (fir de) p─âr. 15 Resort ├«n form─â de spiral─â pentru amortizarea ╚Öocurilor produse de rostogolirea ro╚Ťilor. 16 (La fotolii, canapele) Droturi. 17 (├Äs) ÔÇô electric (sau voltaic) Desc─ârcare electric─â foarte luminoas─â ├«ntre doi electrozi prin care circul─â un curent de mare intensitate. 18 (Fam; ├«e) Parc-ar fi pe -uri Se spune despre o persoan─â sprinten─â (╚Öi supl─â). 19 (Fam; ├«ae) Se spune despre o persoan─â care are permanent ceva de f─âcut.
ARC, arcuri, (2) arce, s. n. 1. Arm─â (primitiv─â) de aruncat s─âge╚Ťi, alc─âtuit─â dintr-o varg─â flexibil─â u╚Öor ├«ncovoiat─â ╚Öi o coard─â prins─â de extremit─â╚Ťile vergii. ÔÖŽ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul spr├óncenei. 2. Por╚Ťiune dintr-o circumferin╚Ť─â sau dintr-o linie curb─â. Arc de cerc. ÔÖŽ (Element de) construc╚Ťie ├«n form─â arcuit─â. * Arc de triumf = monument ├«n form─â de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat ├«n amintirea sau pentru s─ârb─âtorirea unui fapt ├«nsemnat. 3. Organ metalic elastic al unei ma╚Öini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma ini╚Ťial─â dup─â ce a fost supus unei solicit─âri. Arc de automobil. ÔŚŐ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoan─â supl─â, sprinten─â. 4. (├Än sintagma) Arc electric (sau voltaic) = desc─ârcare electric─â foarte luminoas─â care are loc ├«ntre doi electrozi prin care circul─â un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; ├«n sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigur─â realizarea reflexelor. ÔÇô Lat. arcus.
ARC, arcuri, ╚Öi (2) arce, s. n. 1. Arm─â (primitiv─â) de aruncat s─âge╚Ťi, alc─âtuit─â dintr-o varg─â flexibil─â u╚Öor ├«ncovoiat─â ╚Öi o coard─â prins─â de extremit─â╚Ťile vergii. ÔÖŽ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul spr├óncenei. 2. Por╚Ťiune dintr-o circumferin╚Ť─â sau dintr-o linie curb─â. Arc de cerc. ÔÖŽ (Element de) construc╚Ťie ├«n form─â arcuit─â. ÔŚŐ Arc de triumf = monument ├«n form─â de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat ├«n amintirea sau pentru s─ârb─âtorirea unui fapt ├«nsemnat. 3. Organ metalic elastic al unei ma╚Öini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma ini╚Ťial─â dup─â ce a fost supus unei solicit─âri. Arc de automobil. ÔŚŐ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoan─â supl─â, sprinten─â. 4. (├Än sintagma) Arc electric (sau voltaic) = desc─ârcare electric─â foarte luminoas─â care are loc ├«ntre doi electrozi prin care circul─â un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; ├«n sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigur─â realizarea reflexelor. ÔÇô Lat. arcus.
ARC, arcuri ╚Öi (2) arce, s. n. 1. Arm─â primitiv─â alc─âtuit─â dintr-o varg─â flexibil─â de lemn sau de metal ├«ncovoiat─â ╚Öi dintr-o coard─â prins─â de cele dou─â extremit─â╚Ťi; era folosit─â la aruncarea s─âge╚Ťilor. ╚śi eu m─â uit la vechile-mi poeme Ca un tanchist la suli╚Ť─â ╚Öi arc. BENIUC, V. 133. O pocitanie de om umbla cu arcul dup─â v├«nat paseri. CREANG─é, P. 244. Un arc de aur pe-al ei um─âr. Ea [Diana] trece m├«ndr─â la v├«nat ╚śi peste frunze f─âr─â num─âr Abia o urm─â a l─âsat. EMINESCU, O. I 229. L─ânci sc├«nteie lungi ├«n soare, arcuri se ├«ntind ├«n v├«nt, ╚śi ca nouri de aram─â... vin s─âge╚Ťi de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. ÔÖŽ Fig. Tot ceea ce are form─â ├«ncovoiat─â (ca a unui arc). Observ─â ├«n fug─â arcul spr├«ncenei ╚Öi m─ârimea curioas─â a pleoapelor. D. ZAMFIRESCU, R. 171. ├Än farmecul dulcelui somn Sub arcuri de ramuri in floare, L─âsat-ai pe-al codrului domn. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 59. ÔÖŽ (Poetic) Ci╚Ömeaua aceea a P─âcurarului era un monument alc─âtuit dintr-o lespede de piatr─â... str─âpuns─â de o ╚Ťeav─â de aram─â prin care se arunca, ├«ntr-un arc, izvor limpede. SADOVEANU, Z. C. 94. Cu-ncetu-nsereaz─â ╚Öi stele izvor─âsc Pe-a cerului arcuri m─âre╚Ťe EMINESCU, O. IV 96. 2. Por╚Ťiune anumit─â dintr-o circumferin╚Ť─â sau dintr-o linie curb─â. ├Än acela╚Öi cerc sau ├«n dou─â cercuri egale, la unghiuri la centru egale corespund arce egale ╚Öi coarde egale. GEOMETRIA Pl. 71. 3. Deschiz─âtur─â ├«n form─â arcuit─â ├«ntr-o construc╚Ťie. ╚śi pe-a degetelor v├«rfuri ├«n ietacul t─âinuit Intr─â ÔÇô unde zidul negru ├«ntr-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. ÔŚŐ Arc de triumf = a) construc╚Ťie monumental─â ├«n forma unui mare portic arcuit, ridicat─â ├«n amintirea unui fapt ├«nsemnat; b) construc╚Ťie decorativ─â provizorie, form├«nd o arcad─â, da obicei la intrarea ├«ntr-o localitate, ridicat─â cu prilejul s─ârb─âtoririi unui eveniment. ÔÖŽ (Poetic) Bolt─â. O dormi, o dormi ├«n pace printre f─âclii o mie ╚śi ├«n morm├«nt albastru ╚Öi-n p├«nze argintie, ├«n mausoleu-╚Ťi m├«ndru, al cerurilor arc, Tu adorai ╚Öi dulce al nop╚Ťilor monarc! EMINESCU, O. I 69. 4. Pies─â elastic─â format─â din lame de o╚Ťel suprapuse (la vagoane, automobile, tr─âsuri) sau dintr-o s├«rm─â de o╚Ťel ├«ndoit─â ├«n spiral─â, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca dispozitiv pentru amortizarea ╚Öocurilor ╚Öi realizarea unei bune suspensii. V. drot. Arcurile canapelei. Ôľş Cupeaua a fost desf─âcut─â din toate ├«ncheiturile, cercetat─â de me╚Öter cum cerceteaz─â doctorul pe un bolnav, i s-au dres bete╚Öugurile, i s-au pus alte arcuri. PAS, L. I 84. ÔŚŐ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoan─â supl─â, sprinten─â, ager─â. ÔÖŽ Pies─â elastic─â de o╚Ťel special care, prin destindere, pune ├«n mi╚Öcare un mecanism; resort. Arc de ceasornic. 5. (├Än expr.) Arc electric sau arc voltaic = form─â a transportului de sarcin─â electric─â ├«n medii fluide, care are ├«nf─â╚Ťi╚Öarea de coloan─â gazoas─â incandescent─â.
ARC, arcuri, ╚Öi (2) arce, s. n. 1. Arm─â primitiv─â (folosit─â la aruncarea s─âge╚Ťii) alc─âtuit─â dintr-o varg─â flexibil─â de lemn sau de metal de form─â ├«ncovoiat─â ╚Öi dintr-o coard─â prins─â de cele dou─â extremit─â╚Ťi. ÔÖŽ Fig. Tot ceea ce are forma unui arc (1). Arcul spr├óncenei (D. ZAMFIRESCU). 2. Por╚Ťiune dintr-o circumferin╚Ť─â sau dintr-o linie curb─â. Arc de cerc. ÔÖŽ Element de construc╚Ťie ├«n form─â arcuit─â; bolt─â. ÔŚŐ Arc de triumf = construc╚Ťie care formeaz─â un portic arcuit sau o arcad─â, ridicat─â ├«n amintirea sau pentru s─ârb─âtorirea unui fapt ├«nsemnat. 3. Pies─â elastic─â de metal care suport─â eforturi de ├«ncovoiere, alc─âtuit─â din benzi, lame elastice (c├óte una ori mai multe suprapuse) sau din bare r─âsucite ├«n spiral─â, folosit─â ca leg─âtur─â elastic─â ├«ntre dou─â piese, pentru a amortiza ╚Öocurile sau pentru a pune ├«n mi╚Öcare un mecanism ori organe de ma╚Öini. Arc de automobil. ÔŚŐ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoan─â supl─â, sprinten─â. 4. (├Än expr.) Arc electric (sau voltaic) = desc─ârcare electric─â luminoas─â care str─âpunge un izolant, de obicei un gaz, ├«ntre doi electrozi calzi. ÔÇô Lat. arcus.
arc1 (por╚Ťiune de curb─â) s. n., pl. ├írce
arc2 (resort) s. n., pl. árcuri
arc s. n., pl. (geom.) árce, /(resoarte) árcuri
ARC s. 1. (prin Ban., Transilv. ╚Öi Maram.) pu╚Öc─â. (~ cu s─âge╚Ťi.) 2. resort, (pop.) drot. (~ la o dormez─â.) 3. v. coard─â. 4. v. arcad─â. 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic; arc voltaic v. arc electric.
ARC s. v. acoladă, arcuș, boltă, cer, firmament.
ARCUL ÓCHIULUI s. v. iris.
ARC s. n. 1. arm─â (primitiv─â) de aruncat s─âge╚Ťi. ÔŚŐ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) por╚Ťiune dintr-o linie curb─â, dintr-un cerc. 3. element de arhitectur─â ├«n form─â arcuit─â, care leag─â ├«ntre ele dou─â ziduri, dou─â coloane etc. ÔÖŽ ~ de triumf = monument ├«n form─â de portic arcuit ridicat ├«n amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construc╚Ťie ├«n form─â de semiarc, ├«n exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza ├«mpingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = desc─ârcare electric─â ├«ntre doi electrozi prin care circul─â un curent de mare intensitate. 5. organ de ma╚Öin─â, din o╚Ťeluri aliate, destinat leg─âturii elastice ├«ntre dou─â piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigur─â realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)
arc (-curi), s. n. ÔÇô 1. Arm─â alc─âtuit─â dintr-o vergea flexibil─â u╚Öor ├«ncovoiat─â ╚Öi o coard─â. ÔÇô 2. Resort, organ metalic elastic. ÔÇô Var. pl. (├«nv.) arce. ÔÇô Mr. arcu, megl. arc(u). Lat. arcus (Pu╚Öcariu 113; Candrea-Dens., 76; REW 618; DAR); cf. alb. ark, it., sp., port. arco, prov., fr. arc. Der. arcar, s. m. (negustor de arcuri), dup─â Candrea-Dens., 77, provine direct din lat. arcarius (cf. DAR, care pare a admite explica╚Ťia), ipotez─â plauzibil─â, dar care nu este necesar─â; arc─ârie, s. f. (├«nv., atelier unde se f─âceau arcuri); arca╚Ö, s. m.; arc─â╚Öie, s. f. (meseria de arca╚Ö; ├«n Bucov., unitate de pompieri); arce╚Öte, adv. (├«n form─â de arc); arci╚Ö, adj. (├«ncovoiat, curbat); arcos, adj. (├«nv., arcuit); arcui, vb. (a ├«ndoi ├«n form─â de arc); arcuitur─â, s. f. (curb─â); arcu╚Ö, s. n. (vergea de lemn care serve╚Öte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). ÔÇô Der. neol. arcad─â, s. f.; arcat, adj. (arcuit); arcatur─â, s. f. ÔÇô Din rom. provine rut. arku┼í ÔÇ×arcu╚ÖÔÇŁ (Candrea, Elemente, 406). Cf. ar╚Ťar.
ARC1 ~uri n. 1) Arm─â primitiv─â folosit─â la aruncarea s─âge╚Ťilor, format─â dintr-o vergea flexibil─â, ale c─ârei capete curbate sunt ╚Ťinute de o coard─â. A trage cu ~ul. 2) Element de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii. ÔŚŐ ~ de triumf construc╚Ťie ├«n form─â de portic, ├«n─âl╚Ťat─â ├«n amintirea unui eveniment important. 3) Pies─â elastic─â de o╚Ťel fixat─â ├«ntre corpul unui vehicul ╚Öi osiile ro╚Ťilor acestuia, care serve╚Öte pentru amortizarea ╚Öocurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric desc─ârcare electric─â ├«ntre doi electrozi prin care circul─â un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferin╚Ťa cercului. ~ul spr├óncenei. /<lat. arcus
ARC2 ├írce n. mat. Por╚Ťiune dintr-o curb─â cuprins─â ├«ntre dou─â puncte ale acesteia. /<lat. arcus
arc n. (pl. arce ╚Öi arcuri) 1. arm─â cu care ├«n vechime sÔÇÖarunca s─âge╚Ťi: ei scot din a lor arcuri un vifor de s─âge╚Ťi AL.; 2. ori-ce form─â ├«ncovoiat─â: tr─âsur─â pe arcuri; 3. Arh. ├«ntorsura unei bol╚Ťi; arc de triumf, monument, ├«n form─â de poart─â boltit─â, ├«mpodobit cu basso-reliefuri ╚Öi inscrip╚Ťiuni; 4. Geom. por╚Ťiunea unei circumferin╚Ťe; 5. ├«n tipografie: acolad─â. [Lat. ARCUS].
Ioana f. 1. (dÔÇÖAlbret), regina Navarei, mama Iui Henric IV(1528-1572); 2. (dÔÇÖArc), Fecioara din Orleans, eroin─â francez─â, repurt─â mai multe victorii asupra Englezilor, de cari fu apoi prins─â ╚Öi ars─â de vie (1412-1431); 3. (Nebuna), regina Castiliei, mama lui Carol Quintu (m. 1555).
arc n., pl. ur─ş ╚Öi e (lat. arcus, it. sp. pg. arco, pv. fr. arc). O arm─â primitiv─â cu care se arunca┼ş s─âge╚Ťile. (V. saha─şdac). Dreav─â. Fie-care din resorturile de o╚Ťel pe care se sprijin─â tr─âsurile (├«n Munt. est ╚Öi harc). Acolad─â tipografic─â. Or─ş-ce lucru ├«ncovo─şat: arc voltaic. Geom. Por╚Ťiune de circumferen╚Ťa. Arh. Ziditur─â ├«n form─â de arc. Arc de triunf, monument ca o poart─â ├«n form─â de arc ornat cu sculptur─ş ╚Öi ├«nscrip╚Ťiun─ş ├«n amintirea unor str─âlucite biruin╚Ťe.
arc s. v. ACOLAD─é. ARCU╚ś, BOLT─é. CER. FIRMAMENT.
ARC s. 1. (prin Ban., Transilv. ╚Öi Maram.) pu╚Öc─â. (~ cu s─âge╚Ťi.) 2. resort, (reg.) drot. (~ la o dormez─â.) 3. (TEHN.) coard─â. (~ la un mecanism.) 4. arcad─â, bolt─â, boltitur─â, (├«nv.) sclip. (~ la o construc╚Ťie.) 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic; arc voltaic = arc electric.
arcul ochiului s. v. IRIS.
ARC subst. 1. Arca b. (Giur 266; Tis 300; 17 B I 144, 330; Cat); ÔÇô olt., 1484 (Gorj 114); Arca, fiul lui Arca, 1483 (╚Ü-Rom 343; 16 B II 291; 17 B II 389); ÔÇô C-tin (RI V 74). 2. Arc─â, 1505 (16 B I 29); 1590 (Flor 84); ÔÇô N., olt. (Sur VI). 3. Cu h (aspirat): Harca, olt. (AO XVII. 310); Harcul, Hlie, mold., 1746 (RI II 148); H─ârcul (Sur XXII). 4. Arcescul, Iorga (Drj IV); Arce╚Öti s. (Giur 271). 5. Arcoe, Ion, rum├«n, 1693 (AO XVIII 474); boier (17 B I 498); Arcoaia, Arcu╚Ťescu, Arcu╚Ťe╚Öti (Cras 72 ÔÇô 3). 6. Arcariul (Tec I). 7. Arcaciul t.

Arc dex online | sinonim

Arc definitie

Intrare: arc
arc 2 pl. -e substantiv neutru
arc 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Arc
Arc