APROPIÁ, aprópii, vb. I. (în opoziție cu depărta, îndepărta) I. (Cu sens local) 1. Refl. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Expr. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ Fig. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ Expr. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani. ◊ Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. Fig. 1. Refl. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-.