APRIORÍSM s.n. (În filozofia lui Kant și a discipolilor lui) Concepție falsă, idealistă, care consideră spațiul, timpul, cauzalitatea etc. nu ca proprietăți ale naturii obiective reflectate în conștiință, ci ca noțiuni apriorice. [Pron. -pri-o-. / cf. germ. Apriorismus, fr. apriorisme].