APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia].