Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru apologetic

apolog├ętic, ~─â [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr apologetique, lat apologeticus] 1-2 a Care constituie o apologie a ceva (sau a cuiva). 3 a De laud─â. 4 sf Ramur─â a teologiei care are ca scop ap─ârarea cre╚Ötinismului ├«mpotriva atacurilor ce i se aduc acesteia. 5-8 sf (Fig) Glorificare (servil─â ╚Öi interesat─â) a cuiva (sau a ceva).
APOLOG├ëTIC, -─é, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care con╚Ťine o apologie, care ╚Ťine de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea ne├«ntemeiat) de ap─ârare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop ap─ârarea religiei cre╚Ötine prin argumente ra╚Ťionale ╚Öi istorice. ÔÇô Din fr. apolog├ętique.
APOLOG├ëTIC, -─é, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care con╚Ťine o apologie, care ╚Ťine de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea ne├«ntemeiat) de ap─ârare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop ap─ârarea religiei cre╚Ötine. ÔÇô Din fr. apolog├ętique.
APOLOG├ëTIC, -─é, apologetici, -e, adj. Care con╚Ťine o apologie, care ╚Ťine de apologie.
APOLOGET├ŹC─é S. f. 1. Sistem preconceput de ap─ârare sau de justificare ne├«ntemeiat─â a unei idei, a unei doctrine etc. 2. Parte principal─â a teologiei, care are ca scop justificarea religiei cre╚Ötine.
APOLOG├ëTIC, -─é, apologetici, -e, adj. Care con╚Ťine o apologie, care ╚Ťine de apologie. ÔÇô Fr. apolog├ętique.
apolog├ętic adj. m., pl. apolog├ętici; f. apolog├ętic─â, pl. apolog├ętice
apolog├ętic adj. m., pl. apolog├ętici; f. sg. apolog├ętic─â, pl. apolog├ętice
APOLOGÉTIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
APOLOG├ëTIC, -─é adj. Care con╚Ťine o apologie; de apologie. [Cf. fr. apolog├ętique, lat. apologeticum, gr. apologetikos].
APOLOG├ëTIC, -─é I. adj. care con╚Ťine o apologie. II. s. f. 1. ramur─â a teologiei care are ca scop ap─ârarea cre╚Ötinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiaz─â ne├«ntemeiat o persoan─â, o idee, un sistem etc. (< fr. apolog├ętique)
APOLOG├ëTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de apologie; propriu apologiei. /<fr. apolog├ętique, lat. apologeticus
apologetic a. care con╚Ťine o apologie: discurs apologetic.
*apolog├ętic, -─â adj. (vgr. apologetik├│s). De apologie: discurs apologetic. S. f., pl. ─ş ╚Öi e. Acea parte a teologii─ş care ap─âr─â cre╚Ötinizmu de atacur─ş. Adv. ├Än mod apologetic.
APOLOGETIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
apolog├ętic, -─â, apologetici, -ce adj., s. f. 1. Adj. Care con╚Ťine o apologie, care ╚Ťine de o apologie. 2. S. f. Ap─ârare sau justificare a unei idei, doctrine, or├ónduiri sociale etc. 3. S. f. Ramur─â a teologiei sistematice care are ca scop ap─ârarea ╚Öi justificarea credin╚Ťei cre╚Ötine ├«mpotriva adversarilor prin probe ra╚Ťionale sau argumente logice; a fost ini╚Ťiat─â ├«n sec. 2-3 de c─âtre Iustin martirul ╚Öi filozoful Origen, Tertulian ╚Ö.a. ÔÇô Din fr. apolog├ętique (< gr. apologhitikos).

Apologetic dex online | sinonim

Apologetic definitie

Intrare: apologetic
apologetic adjectiv