Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru antitez─â

antit├ęz─â sf [At: NEGRUZZI, S. III, 55 / Pl: ~ze / E: fr antith├Ęse] 1 Opozi╚Ťie dialectic─â ├«ntre dou─â fenomene, idei, judec─â╚Ťi etc. 2 Figur─â de stil bazat─â pe opozi╚Ťia dintre dou─â fenomene, situa╚Ťii, personaje etc. care se pun reciproc ├«n relief. 3 (Fiz) Idee care constituie al doilea element al unei antinomii.
ANTIT├ëZ─é, antiteze, s. f. 1. Opozi╚Ťie dialectic─â ├«ntre dou─â fenomene, idei, judec─â╚Ťi etc. ÔÖŽ Figur─â de stil bazat─â pe opozi╚Ťia dintre dou─â idei, fenomene, situa╚Ťii, personaje, expresii etc., care se eviden╚Ťiaz─â reciproc. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei tez─â-antitez─â-sintez─â, care neag─â teza. ÔÇô Din fr. antith├Ęse.
ANTIT├ëZ─é, antiteze, s. f. 1. Opozi╚Ťie dialectic─â ├«ntre dou─â fenomene, idei, judec─â╚Ťi etc. ÔÖŽ Figur─â de stil bazat─â pe opozi╚Ťia dintre dou─â idei, fenomene, situa╚Ťii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc ├«n relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei tez─â-antitez─â-sintez─â, care neag─â teza. ÔÇô Din fr. antith├Ęse.
ANTIT├ëZ─é, antiteze, s. f. Opozi╚Ťie, contrast ├«ntre dou─â lucruri, fenomene, idei etc. exprim├«nd caracterul dialectic al oric─ârui proces de dezvoltare din natur─â ╚Öi societate; negarea vechiului de c─âtre nou. ÔÖŽ Figur─â de stil care se bazeaz─â pe opozi╚Ťie. Un exemplu de antitez─â ne ofer─â urm─âtoarele versuri ale lui Eminescu: ┬źEa un ├«nger ce se roag─â ÔÇô El un demon ce viseaz─â; Ea o inim─â de aur ÔÇô El un suflet apostat┬╗.
ANTIT├ëZ─é, antiteze, s. f. Opozi╚Ťie ├«ntre dou─â fenomene, idei etc. exprim├ónd caracterul dialectic al oric─ârui proces de dezvoltare din natur─â ╚Öi societate. ÔÖŽ Figur─â de stil care se bazeaz─â pe opozi╚Ťie. ÔÇô Fr. antith├Ęse (lat. lit. antithesis).
antit├ęz─â s. f., g.-d. art. antit├ęzei; pl. antit├ęze
antit├ęz─â s. f. Ôćĺ tez─â
ANTIT├ëZ─é s. opozi╚Ťie. (Rela╚Ťii de ~.)
ANTIT├ëZ─é s.f. 1. Opozi╚Ťie ├«ntre dou─â idei, ├«ntre dou─â no╚Ťiuni, ├«ntre dou─â teze. 2. Figur─â de stil bazat─â pe contrastul dintre dou─â idei care se pun ├«n relief una pe cealalt─â. 3. Judecat─â opus─â unei alte judec─â╚Ťi, numit─â tez─â. ÔÖŽ (├Än filozofia lui Hegel) A doua etap─â a triadei; nega╚Ťie, opozi╚Ťie. [< fr. antith├Ęse, cf. lat., gr. antithesis ÔÇô opozi╚Ťie].
ANTIT├ëZ─é s. f. 1. opozi╚Ťie dialectic─â ├«ntre dou─â fenomene, idei, judec─â╚Ťi. 2. figur─â de stil care exprim─â opozi╚Ťia dintre dou─â idei, fenomene, situa╚Ťii, personaje etc. puse reciproc ├«n lumin─â. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opus─â tezei. (< fr. antith├Ęse, gr. antithesis)
ANTIT├ëZ─é ~e f. 1) Opozi╚Ťie ├«ntre dou─â sau mai multe idei, no╚Ťiuni, ac╚Ťiuni; contrast. 2) log. Judecat─â opus─â tezei. 3) Figur─â de stil bazat─â pe contrastul dintre dou─â cuvinte, no╚Ťiuni, personaje. 4) (├«n filozofia lui Hegel) A doua etap─â a triadei. /<lat. antithesis, fr. antithese
antitez─â f. 1. opozi╚Ťiune de idei sau de vorbe; 2. fig. opozi╚Ťiune ├«ntre lucruri sau persoane.
*antit├ęz─â f., pl. e (vgr. antithesis, d. anti, contra, ╚Öi th├ęsis, pozi╚Ťiune). Ret. Figura pin care se opun ideile: Dumneze┼ş e mare ├«n lucrur─ş mic─ş. V. retoric─â.
ANTITEZ─é s. opozi╚Ťie. (Rela╚Ťii de ~.)
anafor─â alternant─â (antitez─â) se nume╚Öte anafora pronominal─â, ├«n care pronumele anaforic se repet─â alternant (pers. I cu pers. a II-a sau a III-a), realiz├ónd o antitez─â caracteristic─â (R): ÔÇ×Tu te scoli de cu noapte ca s─â r─âspunzi celor ce te consult─â; el, ca s─â ajung─â devreme cu armata acolo unde trebuie. Pe tine te treze╚Öte c├óntecul coco╚Öilor, pe el, al trompetelor etc.ÔÇŁ (Q., vol. III, p. 66); ÔÇ×Ea un ├«nger ce se roag─â ÔÇô el un demon ce viseaz─â; Ea o inim─â de aur ÔÇô el un suflet apostat; El, ├«n umbra lui fatal─â, st─â-nd─âr─âtnic rezemat- La picioarele Madonei, trist─â, sf├ónt─â ea vegheaz─â.ÔÇŁ (Eminescu)
antitez─â (gr. antithesis ÔÇ×opozi╚ŤieÔÇŁ), figur─â de stil care const─â ├«n asocierea, ├«n acela╚Öi enun╚Ť sau context mai larg, a unor idei, imagini sau no╚Ťiuni cu sens contrar, menite s─â se lumineze reciproc (A): ÔÇ×C─âci voi murind ├«n s├ónge, ei pot s─â fie mari.ÔÇŁ (Eminescu) A. reflect─â totdeauna o g├óndire ager─â, p─âtrunz─âtoare ╚Öi este expresia ei lingvistic─â. ÔÇ×Orice adev─âr profund ÔÇô spune Lessing ÔÇô se poate exprima printr-o antitez─â.ÔÇŁ C─âci ÔÇ×antiteza ÔÇô observ─â Nietzsche ÔÇô este poarta prin care [╚Öi] eroarea se strecoar─â de preferin╚Ť─â spre adev─âr.ÔÇŁ ( Ôćĺ K., p. 326).
antitez─â fonologic─â (gr. antithesis ÔÇ×├«nlocuirea unei litere cu altaÔÇŁ), modificarea unui cuv├ónt prin schimbarea unei litere (antithesis est, cum littera pro littera ponitur); cf. lat. bobis (vobis) ÔÇô asimilare consonantic─â regresiv─â: ÔÇ×betacismÔÇŁ; schimbarea d > r peres (pedes), meridiem (medidiem); a > e: stetim (statim) (A).

Antitez─â dex online | sinonim

Antitez─â definitie

Intrare: antitez─â
antitez─â substantiv feminin