anterioritáte sf [At: DEX2 / Pl: ~tăți / E: fr antériorité] 1-3 Calitatea de a fi anterior (1, 3, 5).

ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité.

ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité.

ANTERIORITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi anterior; prioritate. [Pr.: -ri-o-] – După fr. antériorité.

anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții

anterioritáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. anteriorității

ANTERIORITÁTE s. v. prioritate.

Anterioritate ≠ posterioritate

ANTERIORITÁTE s.f. Faptul de a fi anterior; prioritate. [Cf. fr. antériorité].

ANTERIORITÁTE s. f. însușirea de a fi anterior; precedență. (< fr. antériorité)

anterioritate f. prioritate în ordinea timpului.

*anterioritáte f. (d. anterior; fr. antériorité). Calitatea de a fi anterior, prioritate.

ANTERIORITATE s. prioritate. (~ în timp.)

ANTERIORITATE. Subst. Anterioritate, preexistență, precedență, antecedență (rar). Preludiu; prolog. Premisă. Preîntîmpinare, anticipare, anticipație. Antecedent, precedent. Preliminarii, preambul. Ajun, preziuă. Avanpremieră. Prioritate. Precursor, premergător, predecesor, înaintaș, antecesor, pionier (fig.). Ante- (antecalculație, antedată, antedeviz etc.). Pre- (preaviz; preistorie; prevestitor; prezicător etc.). Adj. Anterior, precedent, antecedent, premergător, preexistent; prealabil, preliminar. Anticipat. Antum. Ante- (antebelic; antediluvian; antemeridian etc.). Pre- (preistoric; prerevoluționar; preșcolar etc.). Vb. A anticipa, a preceda, a premerge, a preexista. Pre- (a prevedea; a premedita; a predetermina; a prestabili; a preîntîmpina; a precugeta etc.). Ante- (a antedata). Adv. Înainte, înainte de vreme, înainte de termen, înainte vreme, mai înainte; devreme, prea devreme, prematur, timpuriu, de timpuriu; în ajun, în preajma, în (din) preziua; în prealabil; dinainte, de dinainte; deja, apriori; din vreme, mai înainte, cu anticipație, (în mod) anticipat. V. timp, trecut.