ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (în opoziție cu posterior) 1. (Cu sens temporal) Petrecut înaintea altui eveniment precedent. Evenimente anterioare revoluției. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Cu sens local) Care ocupă partea din față a unui obiect, care este așezat în față. Partea anterioară a corpului. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. Sunetele «e» și «i» sînt vocale anterioare. – Pronunțat: -ri-or.