ántă af [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr ante] Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu.

ánte- [At: DEX² / E: lat ante] Element principal de compunere cu sensul „înainte”, „în față”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, adjective și adverbe.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ANTE- Element de compunere însemnând „înainte”, „în față”, „anterior”, care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ANTE- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „în față”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante.

ANTE- Element de compuriere însemnînd «înainte», care servește la formarea unor substantive ca: antevorbitor, antebraț etc. sau a unor adjective ca: antebelic etc.

ANTE- Element de compunere însemnând „înainte” și servind la formarea unor substantive și a unor adjective. – Lat. lit. ante.

ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte

ánte merídiem (lat.) (-di-em) loc. adv.; abr. a.m.

ántă s. f., pl. ánte

ante merídiem loc. adv. (sil. -di-em); abr. a.m.

ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante].

ANTE- Element prim de compunere savantă, însemnând „înainte”. [< lat. ante].

ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante)

ANTE- pref. „anterior” (spațial și temporal). (< fr. anté-, cf. lat. ante)

ante- – Pref. neol., din lat. ante; intră în compunerea anumitor cuvinte în care traduce fr. avant-: antebraț, s. n.; antegardă, s. f. (înv., avangardă), astăzi înlocuit prin avantgardă; antetren, s. n. Cf. anti-.

*ánte- (une-orĭ și ánti-), prefix lat. care înseamnă „înainte”, ca’n: ante-meridian, anti-cipat ș. a. V. post- și pre 2.