Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 967635:
ANATEMĂ s. (BIS.) afurisenie, afurisire, blestem, excomunicare, (înv.) proclețenie, procleție. (A arunca ~ asupra cuiva.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Anatemă dex online | sinonim
Anatemă definitie
