Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru anabaptist

anabapt├şst, ~─â [At: DA / Pl: ~i╚Öti, ~e / E: fr anabaptiste] 1-2 smf, a (Persoan─â) adept─â a anabatismului. 3 a Care apar╚Ťine anabaptismului. 4 a Referitor la anabaptism.
ANABAPT├ŹST, -─é, anabapti╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care apar╚Ťine anabaptismului, privitor la anabaptism. ÔÇô Din fr. anabaptiste.
ANABAPT├ŹST, -─é, anabapti╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care apar╚Ťine anabaptismului, privitor la anabaptism. ÔÇô Din fr. anabaptiste.
ANABAPT├ŹST, -─é, anabapti╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f. Adept, partizan al anabaptismului. ÔÇô Fr. anabaptiste.
anabapt├şst adj. m., s. m., pl. anabapt├ş╚Öti; adj. f., s. f. anabapt├şst─â, pl. anabapt├şste
anabapt├şst s. m., adj. Ôćĺ baptist
ANABAPT├ŹST, -─é adj. Referitor la anabaptism. // s.m. ╚Öi f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].
ANABAPT├ŹST, -─é adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)
ANABAPT├ŹST ~╚Öti m. Adept al anabaptismului. /<fr. anabaptiste
anabapti╚Öti pl. sect─â protestant─â ├«n Germania, care boteza din nou pe cei adul╚Ťi (1523).
*anabapt├şst, -─â adj. ╚Öi s. (vgr. anabaptist├ęs, d. ana, ─şar, ╚Öi baptizo, botez). Membru a une─ş secte protestante din Germania (1523) care-─ş boteza pe copi─ş c├«nd ajungea┼ş mar─ş.

Anabaptist dex online | sinonim

Anabaptist definitie

Intrare: anabaptist (adj.)
anabaptist adjectiv
Intrare: anabaptist (s.m.)
anabaptist substantiv masculin