amploaiát, ~ă smf vz amploiat

amploiát, ~ă smf [At: ALEXANDRESCU, M. 245 / P: ~plo-iat / V: (după fr) -oait / Pl: ~ați, ~e / E: fr employé] (Frî) 1 Funcționar. 2 Impiegat.

AMPLOAIÁT, -Ă s. m. și f. v. amploiat.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Înv.) Funcționar [Pr.: -plo-iat. - Var.: amploaiat, -ă s. m. și f.] – Din fr. employé.

AMPLOAIÁT, -Ă s. m. și f. v. amploiat.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) Funcționar. [Pr.: -plo-iat – Var.: amploaíat, -ă s. m. și f.] – Din fr. employé.

AMPLOAIÁT, -Ă s. m. și f. v. amploiat.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Funcționar, impiegat. Cînd am ieșit din camera lui Alexandrescu, nu mai era nimeni prin curte; se întunecase și plecase toți amploiații. GHICA, S. 665. Una din cele mai luminoase camere era destinată pentru marele hatman, alta pentru sameș, împreună cu ceilalți amploiați ai săi. FILIMON, C. 233. – Variantă: amploaiát, -ă (ALECSANDRI, T. 1735) s. m. și f.

AMPLOAIÁT, -Ă s. m. și f. v. amploiat.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) Funcționar, impiegat. [Var.: amploaiát, -ă s. m. și f.] – După fr. employé.

amploaiát v. amploiát

amploaiată v. amploiátă

amploiát/amploaiát (înv.) s. m., pl. amploiáți/amploaiáți

amploiátă/amploaiátă (înv.) s. f., g.-d. art. amploiátei/amploaiátei, pl. amploiáte/amploaiáte

amploiát/amploaiát s. m. (sil. -iat), pl. amploiáți/amploaiáți

amploiátă/amploaiátă s. f. (sil. -ia-), pl. amploiáte/amploaiáte

AMPLOIÁT s. v. funcționar, impiegat, slujbaș.

AMPLOAIÁT, -Ă s.m. și f. v. amploiat.

AMPLOIÁT, -Ă s.m. și f. (Ieșit din uz) Slujbaș, funcționar de grad inferior. [Pron. -plo-iat, var. amploaiat, -ă s.m.f. / < fr. employé].

amploiát (amploiáți), s. m. – Funcționar; angajat. Fr. employé.

amploiat m. impiegat, funcționar.

*amploĭát, -ă s. (fr. employé, d. employer, a întrebuința. V. impĭegat). Funcționar maĭ mic. – Pop. amploĭant (ca arestant, adresant).

amploiat s. v. FUNCȚIONAR. IMPIEGAT. SLUJBAȘ.