amplificator, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr amplificateur] 1 a Care amplifică. 2 sn (Fiz) Aparat care servește la creșterea valorii mărimilor ce caracterizează un fenomen, prin energia necesară luată de la o sursă de energie separată. 3 sn (Îs) ~ de antenă Amplificator (2) montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei bune recepții atât a posturilor locale cât și a posturilor îndepărtate. 4 sn (Îs) ~ de putere Aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. 5 sn (Îs) – stereofonic Ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare.

AMPLIFICATÓR, -OÁRE, amplificatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica o anumită mărime. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.

AMPLIFICATÓR, amplificatoare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.

AMPLIFICATÓR, amplificatoare, s. n. Aparat care mărește valorile caracteristice unui fenomen cu energie luată de la o sursă separată. ◊ Amplificator (electric) = aparat care mărește forța sau tensiunea unui fenomen electromagnetic cu un supliment de energie dintr-o sursă exterioară. Amplificatorul unei stații de radioficare. ◊ (Adjectival) Aparat amplificator. – Pl. și: (s. m., nerecomandabil) amplificatori.

AMPLIFICATÓR, amplificatoare, s. n. Aparat care mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. – După fr. amplificateur.

amplificatór¹ adj. m., pl. amplificatóri; f. sg. și pl. amplificatoáre

amplificatór² s. n., pl. amplificatoáre

amplificatór adj. m., pl. amplificatóri; f. sg. și pl. amplificatoáre

amplificatór s. n., pl. amplificatoáre

AMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care amplifică, mărește, intensifică. // s.n. Aparat care amplifică valorile unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. amplificateur, it. amplificatore, lat. amplificator].

AMPLIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care amplifică; amplificativ. II. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. (< fr. amplificateur)

AMPLIFICATÓR ~oáre n. Aparat care amplifică valorile unei mărimi, folosind energie de la o sursă separată. ~ de curent. ~ de tensiune. ~ de putere. /<fr. amplificateur