Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru amnistie

amnestiá v vz amnistia
amnest├şe sf vz amnistie
amnisti├í vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~i├ęz / V: -nes- / E: fr amnistier] A acorda amnistie.
amnist├şe sf [At: ╚śINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii ├«ntregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspend─â pedeapsa Si: (pop) iertare ob╚Öteasc─â.
AMNISTI├ü, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sanc╚Ťiunile legii. [Pr.: -ti-a] ÔÇô Din fr. amnistier.
AMNIST├ŹE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se ├«nl─âtur─â r─âspunderea penal─â pentru o infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â. ÔÇô Din fr. amnistie.
AMNISTI├ü, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sanc╚Ťiunile legii. [Pr.: -ti-a] ÔÇô Din fr. amnistier.
AMNIST├ŹE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se ├«nl─âtur─â r─âspunderea penal─â pentru o infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â. ÔÇô Din fr. amnistie.
AMNISTI├ü, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sanc╚Ťiunile legii. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ti-a.
AMNIST├ŹE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sanc╚Ťiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.
AMNISTI├ü, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] ÔÇô Fr. amnistier.
AMNIST├ŹE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sanc╚Ťiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. ÔÇô Fr. amnistie (< gr.).
amnisti├í (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnisti├íz─â, 1 pl. amnisti├ęm (-ti-em); conj. prez. 3 s─â amnisti├ęze; ger. amnisti├şnd (-ti-ind)
amnist├şe s. f., art. amnist├şa, g.-d. art. amnist├şei; pl. amnist├şi, art. amnist├şile
amnisti├í vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnisti├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. amnisti├íz─â, 1 pl. amnisti├ęm (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. amnisti├ęze; ger. amnisti├şnd (sil. -ti-ind)
amnist├şe s. f., art. amnist├şa, g.-d. art. amnist├şei; pl. amnist├şi, art. amnist├şile
AMNISTI├ü vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ÔÖŽ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].
AMNIST├ŹE s.f. M─âsur─â legislativ─â care desfiin╚Ťeaz─â caracterul delictuos al unei infrac╚Ťiuni, anul├ónd incriminarea ╚Öi pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia ÔÇô uitare].
AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)
AMNIST├ŹE s. f. act al puterii de stat prin care se ├«nl─âtur─â r─âspunderea penal─â a unei infrac╚Ťiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)
A AMNISTI├ü ~├ęz tranz. 1) (de╚Ťinu╚Ťi) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeaps─â; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier
AMNIST├ŹE ~i f. Act al puterii de stat care anuleaz─â r─âspunderea penal─â pentru o infrac╚Ťiune. ~ general─â. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie
amnistià v. a acorda o amnistie.
amnistie f. iertare colectiv─â acordat─â de un suveran (pentru crime politice).
*amnest├şe ╚Öi amnist├şe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, dup─â ngr.). ─Čertare acordat─â ├«n comun de ╚Öefu statulu─ş: a acorda amnistie unor dezertor─ş. V. gra╚Ťiez.
*amnesti├ęz ╚Öi amnisti├ęz, v. tr. (d. amnestie ╚Öi amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia ni╚Öte dezertor─ş.

Amnistie dex online | sinonim

Amnistie definitie

Intrare: amnistia
amnestia verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
amnistia conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: -ti-a
Intrare: amnistie
amnistie substantiv feminin
amnestie substantiv feminin