amfimacru definitie

8 definiții pentru amfimacru

amfimácru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr amphimacre] Unitate ritmică în retorica antică formată din trei silabe, prima și ultima lungi, cea din mijloc scurtă.
AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.[1]
AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.[1]
amfimácru (-ma-cru) s. m., art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii
amfimácru s. m. (sil. -cru), art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii
AMFIMÁCRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].
AMFIMÁCRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)
amfimacru (< gr. ἀμφίμαϰρος, de la ἀμφί, „de ambele părți” și μαϰρός, „mare”, „lung”), picior (1) metric alcătuit dintr-o silabă scurtă între două lungi. E inversul amfibrahului*. Ex. – U -. Sin. cretic.

amfimacru dex

Intrare: amfimacru
amfimacru substantiv masculin
  • silabisire: -cru