Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ambulatoriu

ambulat├│riu, -ie [At: DA / Pl: ~ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesit─â spitalizare. 2 sn Institu╚Ťie medico-sanitar─â ├«n care se acord─â bolnavilor asisten╚Ť─â medical─â f─âr─â internare.
AMBULAT├ôRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesit─â spitalizare. 2. S. n. Institu╚Ťie medico-sanitar─â ├«n care se acord─â bolnavilor asisten╚Ť─â medical─â, f─âr─â ca ace╚Ötia s─â fie interna╚Ťi ├«n spital. ÔÇô Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.
AMBULAT├ôRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesit─â spitalizare. 2. S. n. Institu╚Ťie medico-sanitar─â ├«n care se acord─â bolnavilor asisten╚Ť─â medical─â, f─âr─â ca ace╚Ötia s─â fie interna╚Ťi ├«n spital. ÔÇô Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.
AMBULAT├ôRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consulta╚Ťii ╚Öi se fac tratamente medicale.
AMBULAT├ôRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente, asisten╚Ť─â medical─â etc.) Care nu necesit─â spitalizare. Ministerul S─ân─ât─â╚Ťii asigur─â asisten╚Ťa medical─â ambulatorie ╚Öi spitaliceasc─â gratuit─â tuturor salaria╚Ťilor.
AMBULAT├ôRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesit─â spitalizare. ÔÇô Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).
AMBULAT├ôRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consulta╚Ťii ╚Öi se fac tratamente medicale. ÔÇô Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).
ambulat├│riu1 [riu pron. r─şu] adj. m., f. ambulat├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. ambulat├│rii
ambulat├│riu2 [riu pron. r─şu] s. n., art. ambulat├│riul; pl. ambulat├│rii, art. ambulat├│riile (-ri-i-)
ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatórii
ambulat├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulat├│riul; pl. ambulat├│rii, art. ambulat├│riile (sil. -ri-i-)
AMBULATÓR, -OÁRE adj. v. ambulatoriu.
AMBULAT├ôRIU, -IE adj. Care umbl─â, merge; f─âr─â loc stabil, mi╚Öc─âtor. ÔÖŽ (zool.; despre organe) Care serve╚Öte la mers. ÔÖŽ (despre tratamente) Care nu necesit─â spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consulta╚Ťii ╚Öi tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].
AMBULAT├ôRIU, -IE I. adj. care umbl─â, merge; f─âr─â loc stabil. ÔŚŐ (zool.; despre organe) care serve╚Öte la mers. ÔŚŐ (despre tratamente) care nu necesit─â spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
AMBULATÓRIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie
AMBULAT├ôRIU2 ~i n. 1) Institu╚Ťie medical─â care acord─â asisten╚Ť─â bolnavilor f─âr─â a-i spitaliza. 2) Cl─âdire ├«n care se afl─â aceast─â institu╚Ťie. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire
*ambulat├│ri┼ş, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care nÔÇÖare sedi┼ş fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnav─ş trata╚Ť─ş ambulatori┼ş, bolnav─ş ambulan╚Ť─ş trata╚Ť─ş la spital.

Ambulatoriu dex online | sinonim

Ambulatoriu definitie

Intrare: ambulatoriu
ambulator adjectiv
ambulatoriu 2 s.n. substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -r─şu
ambulatoriu 1 adj. adjectiv
  • pronun╚Ťie: -r─şu