ambiant definitie

13 definiții pentru ambiant

ambiánt, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr ambiant] 1 Înconjurător. 2 (Îs) Atmosferă ~ ă Atmosfera în care trăim.
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în. jur, în apropiere; înconjurător. Mediu ambiant. Atmosferă ambiantă. – Pronunțat: -bi-ant.
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere; înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Fr. ambiant.
ambiánt (-bi-ant) adj. m., pl. ambiánți; f. ambiántă, pl. ambiánte
ambiánt adj. m. (sil. -bi-ant), pl. ambiánți; f. sg. ambiántă, pl. ambiánte
AMBIÁNT adj. înconjurător, (livr.) ambiental. (Mediul ~.)
AMBIÁNT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura].
AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens)
AMBIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se află în jur; din apropiere; înconjurător. [Sil. -bi-ant] /<fr. ambiant
ambiant a. care înconjoară: mediu ambiant.
AMBIANT adj. înconjurător. (Mediul ~.)

ambiant dex

Intrare: ambiant
ambiant adjectiv
  • silabisire: am-bi-ant