Definiția cu ID-ul 527621:
ALUNECÁ, alúnec,
vb. I.
Intranz. 1. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; (prin exagerare) a cădea, a se prăbuși. Unul din caii trăsurii alunecă și căzu (REBREANU).
2. A se deplasa de la locul unde era așezat. Paltonul i-a alunecat de pe umeri.
3. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; a se strecura, a pătrunde. Alunecă gârla între sălcii (IOSIF). ◊
Expr. A aluneca printre degete = a fi greu de prins, de găsit; a scăpa de sub control. –
Lat. lubricare. Aluneca dex online | sinonim
Aluneca definitie