ALTERITÁTE, alterități, s. f. (Fil.) Faptul de a fi o altă persoană. – Din fr. altérité.

alteritáte s. f., g. / d. art. alteritắții; pl. alteritắți

alteritáte s. f., g.-d. art. alterității

ALTERITÁTE s.f. (Fil.; op. identitate) Existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși. [Cf. fr. alterité, it. alterità < lat. t. alteritas].

ALTERITÁTE s. f. (fil.) trecere a unei existențe de la o stare la alta. ◊ existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși. (< fr. altérité, lat. alteritas)

alteritáte s. f. (filoz.) Ceea ce constituie o entitate aparte, diferită ◊ „Singurele adevărate alterități existente în Occident (societățile primitive) au fost eradicate.” Ap. 9/93 p. 22. ◊ „Ar fi necesar însă ca și ideologii minorităților să adauge, conștiinței de sine, conștiința alterității.” ◊ „22” 42/93 p. 1; v. și R.l. 20 XI 96 p. 20; v. și diaboliza (din lat. t. alteritas; cf. fr. altérité; DHLF; DN3)