alt definitie

2 intrări

32 definiții pentru alt

ált, áltă a [At: DOSOFTEI, V. S. 151 / Pl: alți, ~e / E: lat alt(e)rum] 1 Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de față sau este cel obișnuit. 2 (Pop, îe) Câte ~ Multe.
deáltfel av [At: DLR ms / P: de-alt~ / E: de4 + alt + fel] 1 În altă ordine de idei. 2. În plus. 3 În afară de...
ÁLT, ÁLTĂ, alți, alte, adj. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași sau același cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de față sau este cel obișnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Câte alte = multe. [Gen.dat. sg.: altui, altei, gen.dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].
ALT, ÁLTĂ, alți, alte, adj. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași sau același cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de față sau este cel obișnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Câte alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].
ALT, ÁLTĂ, alți, -te, adj. nehot. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași sau același cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de față sau este cel obișnuit; stă totdeauna înaintea substantivului) S-a dus poezia întomnatului parc Și tristele iubiri din altă vreme. BENIUC, V. 133. Eu am să-i mulțumesc lui cumnatu Haralambie, a zis ea cu altă intonare de glas. SADOVEANU, N. F. 14. Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie, Și de-atunci n-am pe pămînt Altă bucurie! IOSIF, V. 75. Lupi și alte dihănii mi-au ieșit înainte cîteodată, dar nu le-am făcut nimica. CREANGĂ, P. 119. ◊ Loc. adv. Altă dată sau alte dăți v. dată.Expr.Cîte alte... = multe. Începură... a vorbi... despre strigoi și cîte alte năzdrăvănii înfiorătoare. CREANGĂ, P. 14. Alte cele = alte lucruri, lucruri diferite. De alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi. EMINESCU, O. I 112. ◊ (În construcții negative și în corelație cu «decît») Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-Împărat. ISPIRESCU, L. 42. N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire. ALECSANDRI, P. A. 63. ♦ Un nou..., altfel de... Ajunse la împărăția tătîne-său. Aici alți oameni, alte orașe, și cele vechi erau schimbate. ISPIRESCU, L. 9. În locul oricărui om ce cade, în locul oricărui piept ce se despică, alt piept și alt om se pune în rînd. RUSSO, O. 42. ◊ Expr. Altă căciulă v. căciulă. Altă aia v. ăla. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. altui, altei, gen.-dat. pl. altor.
ALT, ÁLTĂ, alți, alte, adj. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași sau același cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de față sau este cel obișnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Câte alte = multe. ♦ Un nou..., altfel de... [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].
alt adj. pr. m., g.-d. áltui, pl. alți; f. áltă, g.-d. áltei, pl. álte, g.-d. m. și f. áltor (dar: unui alt …, unei alte …, unor alți..., unor alte …)
alt fel (fel diferit) adj. pr. + s. n. (~ de mâncare)
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv.
alt adj. m., g.-d. áltui, pl. álți; f. sg. áltă, g.-d. áltei, pl. álte, g.-d. m. și f. áltor
alt fel (nu același fel) adj. + s. n.
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.
pe de áltă párte loc. adv.
alt (tă), adj. și pron.1. Diferit, celălalt (al doilea termen al unei antinomii). – Altă dată „în altă zi, în alt moment”. – Nimeni altul. – De altă parte. – Și altele etc. – 2. Cel dinainte: altă dată „odinioară, pe vremuri” – 3. Unul nou, unul la fel. – 4. (F., cu sens. de n.) Altceva, ceva diferit. – Între altele. – Nu alta. – Alta acuma. – Nu de alta. – Una într-alta, una peste alta. – Nici una, nici alta. – Mr., megl. altu, istr. ǫt. Lat. alter, vulg. *altru, de unde it. altro, sicil. autru, sard. altu, engad. otér, v. prov., fr. autre, cat. altre, sp. otro, port. outro (Pușcariu 67; Candrea-Dens., 48; REW 382; DAR). Pentru uzul său, cf. Sandfeld, Syntaxe 184-95. Comp. altădată, adv. (odinioară, pe vremuri); altăoară, adv. (înv., odinioară); altceva, pron.; altcineva, pron.; altcum, adv. (Trans., altfel); alteori, adv.; altfel, adv.; altinderi, adv. (înv., în alt loc); la olaltă, adv., explicat de Candrea-Dens., 48, ca la alaltă, și de Pascu, Beiträge, 14, plecînd de la la una la alta, ca comp. una într-alta.
ALT áltă (alți, álte) adj. Care nu este același (lucru sau ființă) cu cel de față sau cu cel despre care este vorba. ◊ Pe de altă parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Câte alte multe. /<lat. alt[e]rum
áltă-áia, alte-alea, s.f. (pop.) 1. monstru 2. epilepsie, paralizie 3. (la pl.) nebunii, toane
alt pr. ce nu e acelaș; până una alta, deocamdată [Lat. ALTER].
altă-aia f. monstru: se minună ca de altă-aia ISP. ║ pl. alte-ale, eufemistic: 1. nebunie, toane: apucată ca de alte-ale, o rupse la picior ISP.; 2. paralizie, epilepsie: îl băgă în alte-ale.
alt, -ă adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelașĭ, diferit, deosebit: cu alțĭ ochĭ vezĭ greșelile altuĭa de cît pe ale tale. Care seamănă cu cineva orĭ cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Altă dată saŭ altădată, nu acum, în alt timp (în trecut orĭ în viitor). Altă oară (vechĭ), odinioară. De altă (vechĭ), în colo, de alt-fel. În altă parte, aĭurea, nu aci. Pe de altă parte saŭ de altă parte, afară de asta. Vest. Fam. Te apucă altă aĭa saŭ alte alea, te apucă groaza orĭ paralizia. Te bagă în alte alea, te îngrozește. Se uĭtă la ĭa ca la altă aĭa, se uĭtă la ĭa ca la ceva straniŭ. Pron. indef.: unu pleacă, altu vine; ce ție nu-ți place, altuĭa nu-ĭ face; una e să asculțĭ, alta să comanzĭ; atît și nimic alta saŭ alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Între altele, pe lîngă altele. Nu mi-e de alta, nu mĭ-e grijă de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (după fr. un autre, une autre).
S ODNOI STORONÎ, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORONÎ NELZEA NE PRIZNATSEA (C OДHOЙ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE COЗHATЬCЯ, C ДPYГOИ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE ПPИЗHATЬCЯ) (rus.) pe de o parte, nu pot să nu recunosc, pe de altă parte, trebuie să mărturisesc – Saltîkov-Șcedrin, „Pohoroni”. Caracterizarea atitudinii duplicitare și a lipsei de principii în viața publică.
DE OMNI RE SCIBILI ET DE QUIBUSDAM ALIIS (lat.) despre tot ceea ce se poate ști și despre alte câteva – De omni re scibili era deviza ambițioasă a eruditului italian Pico della Mirandola. Cineva, probabil Voltaire, a adăugat cu maliție ironicul et de quibusdam aliis.
a ști cât au uitat alții expr. a nu mai ști nimic.
a trage pe mațele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară.
a vedea paiul din ochiul altuia și a nu vedea bârna din ochiul tău expr. a manifesta o exigență / o severitate exagerată față de alții și a fi prea indulgent cu propria persoană; a critica aspru neajunsurile mărunte ale cuiva, trecând cu vederea propriile lipsuri.
a vorbi cu gura altuia / cu jumătate de gură expr. a vorbi fără convingere / șovăielnic.
a-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta expr. a nu reține ceea ce i se spune, a nu asculta sfaturile primite.
altă dată! expr. (iron.) niciodată!
cântă la altă masă! expr. pleacă de-aici!
parchează în altă parte! expr. (iron.) caută-ți un alt partener de flirt / de sex!
pentru unii mumă, pentru alții ciumă expr. (pop.) care este părtinitor în relațiile cu oamenii.

alt dex

Intrare: alt
alt adjectiv pronume nehotărât
Intrare: altă dată
altă dată locuțiune adverbială