8 definiții pentru almar
ALMÁR, almare,
s. n. (
Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din
magh. almáriom. ALMÁR, almare,
s. n. (
Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din
magh. almáriom. ALMÁR, almare și almaruri,
s. n. (
Transilv.) Dulap. – Variantă:
armár s. n. ALMÁR, almare,
s. n. (
Reg.) Dulap de ținut alimente. –
Magh. almáriom. almár (
reg.)
s. n.,
pl. almáre
almár (almáre), s. n. – Dulap. –
Var. almariu, armar(iu).
Istr. armor.
Lat. armarium, poate direct în
var. (Pușcariu 66; REW 625; DAR);
cf. vegl. armar,
it. armadio,
v. fr. almaire, armaire (›
fr. armoire). Din
lat. s-a transmis aproape tuturor limbilor europene,
cf. germ. Almer,
ngr. ἀρμάρι,
alb. armar (probabil din
it.),
cr. ormar, orman (de unde, în Banat, orman „dulap”),
mag. almáriom,
ceh. (j)almara,
pol. almarya. În
rom., în forma almar, provine probabil din
slov. almara (
cf. Berneker 30) sau din
mag. (Hasdeu 904; Domaschke 130; Gáldi, Dict., 102). A fost întărit în parte de contactul cu
fr. armoire ›
rom. armuar. Cu formele sale anterioare este
pop. numai în
Trans. și Banat.
Almar dex online | sinonim
Almar definitie