aligní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sufla vîntul. – 2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este încă bine individualizat, căci este nevoie să se precizeze: alignește cu piciorul sau alignește de un picior. Acest uz lipsește din majoritatea dicționarelor (DAR, Damé, Candrea), dar este comun, mai ales în Mold. (cf. fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indică drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vîntul”. Cf. lihni.