alifíe sf [At: (1692) ap. GCR I, 304 / Pl: ~ii / V: alef-, (înv) alefiu (-fii) / E: ngr άλιφή] Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și întrebuințat în medicină și în cosmetică Si: unguent.

ALIFÍE, alifii, s. f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și folosit în medicină și în cosmetică. – Din ngr. alifí „unsoare”.

ALIFÍE, alifii, s. f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanțe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă și întrebuințat în medicină și în cosmetică. – Din ngr. alifi „unsoare”.

ALIFÍE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, destinat întrebuințării externe în medicină și în cosmetică, V. unguent. Să ne ploconim înaintea cuvioșiei-sale și s-o întrebăm ce alifii întrebuințează de are mîni de catifea. – Alifie prescrisă de dumneata, doctore. SADOVEANU, P. M. 214. [Era] negustor de piatra-sulimanului sau piatră bună de făcut alifie de obraz, salcie, fumuri și alte otrăvuri. CREANGĂ, P. 112. ◊ Fig. Din inima-ți iei miruri, alifii. Mătasea cerului o rupi fîșii Și pipăi răni, și legi, și-alini, și-nvii. TOMA, C. V. 274.

ALIFÍE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, cu întrebuințări externe în medicină și în cosmetică. – Ngr. alifi „unsoare”.

alifíe s. f., art. alifía, g.-d. art. alifíei; pl. alifíi, art. alifíile

alifíe s. f., art. alifía, g.-d. art. alifíei; pl. alifíi, art. alifíile

ALIFÍE s. (FARM.) cremă, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip., (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem.

alifíe (alifíi), s. f. – Unguent. – Mr. alfie. Ngr. ἀλουφή (Roesler 564).

ALIFÍE ~i f. Preparat medicinal sau cosmetic în formă de pastă, destinat aplicării externe. ~ pentru mâini. [G.-D. alifiei] /<ngr. alifi

alifie f. unsoare (mai ales ca leac). [Gr. mod.].

alifíe f. (ngr. alifí, vgr. aloiphé, unsoare. V. sinalefă. Unsoare consistentă (ungŭent) care se întrebuințează contra bubelor. V. pomadă. – Vechĭ și alefíe și alifiŭ, n., pl. urĭ.

ALIFIE s. (FARM.) cremă, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem.

a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat.

alifie, alifii s. f. (apelativ peior. – d. oameni) prost, nerod