Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru aliena

alien├í [At: DA / P: a-li-e- / Pzi: ~n├ęz / E: fr aliener, lat alienare] 1 vt (Jur) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.) Si: a ceda, a ├«nstr─âina. 2 vr (Fig) A se ├«nstr─âina de sine ├«nsu╚Öi. 3 vr (Fig) A-╚Öi pierde min╚Ťile. 4 vr A deveni ostil societ─â╚Ťii, factorilor de civiliza╚Ťie. 5 vr A se sim╚Ťi izolat ├«n societatea modern─â.
ALIEN├ü, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin v├ónzare, cesiune etc.; a ├«nstr─âina. 2. Refl. (Livr.) A ├«nnebuni. ÔÖŽ A deveni ostil societ─â╚Ťii, factorilor de civiliza╚Ťie; a se sim╚Ťi izolat ├«n societatea modern─â. [Pr.: -li-e-] ÔÇô Din fr. ali├ęner, lat. alienare.
ALIEN├ü, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin v├ónzare, cesiune etc.; a ├«nstr─âina. 2. Refl. (Livr.) A ├«nnebuni. ÔÖŽ A deveni ostil societ─â╚Ťii, factorilor de civiliza╚Ťie, a se sim╚Ťi izolat ├«n societatea modern─â. [Pr.: -li-e-] ÔÇô Din fr. ali├ęner, lat. alienare.
ALIEN├ü, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite altuia un drept sau un lucru (prin v├«nzare, cesiune etc.); a. ├«nstr─âina. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-e-.
ALIEN├ü, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin v├ónzare, cesiune etc.; a ├«nstr─âina. [Pr.: -li-e-] ÔÇô Fr. ali├ęner (lat. lit. alienare).
aliená (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 alieneáză
alien├í vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. alien├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. aliene├íz─â
ALIENÁ vb. 1. v. înstrăina. 2. v. înnebuni.
ALIEN├ü vb. I. tr. (Jur.) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unui lucru; a ├«nstr─âina. [Pron. -li-e-, p.i. -nez. / < fr. ali├ęner, cf. lat. alienare].
ALIEN├ü vb. I. tr. (jur.) a ├«nstr─âina un bun (prin v├ónzare, cesiune). II. refl. 1. (fig.) a deveni ostil societ─â╚Ťii, a se sim╚Ťi izolat. 2. a ├«nnebuni. (< fr. ali├ęner, lat. alienare)
A ALIEN├ü ~├ęz tranz. jur. (propriet─â╚Ťi, bunuri, drepturi etc.) A face s─â intre ├«n posesia altcuiva prin cedarea oficial─â a dreptului de proprietate; a ├«nstr─âina. [Sil. -li-e-] /<fr. ali├ęner, lat. alienare
A SE ALIEN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-╚Öi ie╚Öi din min╚Ťi; a ├«nnebuni; a se scr├ónti. 2) A deveni str─âin (suflete╚Öte); a se ├«nstr─âina. /<fr. ali├ęner, lat. alienare
alienà v. a înstrăina, a vinde.
*alien├ęz v. tr. (lat. ali├ęno, -├íre, d. ali├ęnus, str─âin). ├Änstr─âinez (v├«nz├«nd, d├«nd ╚Ö. a.): a aliena averea. Fig. Perd, ├«ndep─ârtez: ╚Öi-a alienat simpatiile. Turbur: a aliena ra╚Ťiunea.
ALIENA vb. 1. (JUR.) a ├«nstr─âina. (A ~ un bun.) 2. (MED.) a ├«nnebuni, a se sminti, a se ╚Ťicni, (pop. ╚Öi fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) a (se) bol├«nzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a z─âluzi, a (se) z─ârghi, (fam.) a c─âpia, (fig.) a se scr├«nti, a se tr─âsni, a se ╚Ť─âc─âni.

Aliena dex online | sinonim

Aliena definitie

Intrare: aliena
aliena verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-e-