Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 527311:

ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A cădea la învoială; a se înțelege. Așteaptă negustorii cu care m-am alcătuit (SADOVEANU). – Magh. alkudni.

Alcătuire dex online | sinonim

Alcătuire definitie