Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 442539:

alcătuí2 (a se ~) (a se învoi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se alcătuiéște, imperf. 3 sg. se alcătuiá; conj. prez. 3 să se alcătuiáscă

Alcătuire dex online | sinonim

Alcătuire definitie

Creare CV Creare CV