*alcoól n., în chimie și m. (fr. alcool, d. ar. al-kohl, antimoniŭ porfirizat). Vechĭ. Pulbere impalpabilă. Azĭ. Spirt, lichid inflamabil scos din destilarea vinuluĭ și a altor lichide fermentate. – Alcoolu ferbe la 78° și nu îngheață. A fost descoperit (alcoolu etilic) de arabu Abu-Kazis, care a inventat alambicu (sec. XIII). În chimie alcooliĭ formează doŭă marĭ grupe ale idraților idrocarburilor.