albeálă sf [At: CALENDARIU (1844), 68 / V: (reg) ~bálă / Pl: ~eli, (înv) -ele / E: albi + -eală] 1 Albire (1). 2 (Cer) Culoare albă (42) Si: albeață (1), (rar) albețe, albiciune, albime, (îvr) albie². 3 (Lpl) Cosmetice de culoare albă (42).

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.

ALBEÁLĂ, (2) albeli și albele, s. f. (Rar) 1. Faptul de a albi; albire. După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172. Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Din albi + suf. -eală.

albeálă (pop.) s. f., g.-d. art. albélii; (farduri) pl. albéli

albeálă s. f., g.-d. art. albélii; (cosmetice) pl. albéli

ALBEÁLĂ s. v. albire, înălbire.

albeală f. dres sau suliman alb: surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli PANN.

albeálă f., pl. elĭ (d. alb). Coloare albă. Dres (suliman) alb. V. alman.

albeală s. v. ALBIRE. ÎNĂLBIRE.