AJÚNS¹ s. n. 1. (Numai în formula de salut cu care întîmpinăm pe cineva) Bun ajunsul! sau bun ajuns! = bine-ai venit! Bun sosit! Bun ajunsul, vere! = Bună să-ți fie inima! RETEGANUL, P. I 20. Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice «bun ajuns». ALECSANDRI, P. P. 240. 2. (În loc. adv.) De ajuns = în cantitate suficientă, destul. Lemne, slavă domnului, sînt de ajuns... în pădure. CREANGĂ, P. 126. O zi din viață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. EMINESCU, O. I 191.