ajúnge (ajúng, ajúns), vb. – 1. (Refl.) A coincide, a avea aceleași păreri. – 2. A întîlni, venind din urmă (sens spațial). – 3. A atinge o limită în timp (sens temporal). – 4. A atinge un punct determinat. – 5. A deveni, a ajunge. – 6. A deveni ceva, sau cineva. – 7. A fi de-ajuns, suficient. – 8. (Refl.) A se mulțumi cu ceva, a se descurca. – 9. (Refl.) A se pune la zi. – Mr. ağung (ağumsu, ağunită), megl. jung (jungiri). Lat. adiūngĕre (Pușcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR); cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, (adjoindre), sp. (adjungir). – Der. ajungător, adj. (suficient, destul); ajuns, adj. (care s-a îmbogățit, bogat); ajuns, s. n. (ajungere; suficiență); neajuns, s. n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).