13 definiții pentru agnostic
agnóstic, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 120, 3/4 / Pl: ~ici, -ice / E: fr agnostique] 1 a Care aparține agnosticismului. 2 a Privitor la agnosticism. 3 smf Adept al agnosticismului. AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism.
2. S. m. și
f. Adept al agnosticismului. – Din
fr. agnostique. AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism.
2. S. m. și
f. Adept al agnosticismului. – Din
fr. agnostique. AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -e,
s. m. și
f. Adept al agnosticismului. Între ei [materialiști și idealiști] Engels situează pe adepții lui Hume și Kant, ca unii ce neagă posibilitatea cunoașterii lumii sau cel puțin a completei ei cunoașteri, denumindu-i agnostici. LENIN, MAT. EMP. 26.
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism.
2. S. m. și
f. Adept al agnosticismului. –
Fr. agnostique (<
gr.).
agnóstic (ag-nos- / a-gnos-)
adj. m.,
s. m.,
pl. agnóstici;
adj. f.,
s. f. agnóstică,
pl. agnóstice
agnóstic adj., s. (sil. mf. a-) → gnostic agnóstic s. m., pl. agnóstici AGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la agnosticism. // s.m. și f. Adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico].
AGNÓSTIC, -Ă adj.,
s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique)
AGNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de agnosticism; propriu agnosticismului. /<fr. agnostique AGNÓSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al agnosticismului. /<fr. agnostique agnóstic, -ă, agnostici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S.m și f. Adept al agnosticismului. ♦ Membru al unei secte creștine cu tendințe democratice, formată în Africa romană (pe teritoriul Algeriei de azi) în sec. 4-5 și reprezentând aripa radicală a donatiștilor, care practica asceza și martiriul de bunăvoie; erau numiți și circumcelliones (cei ce rătăcesc în jurul cuștilor) spre a sugera pasiunea lor pentru martirajul în arena cu lei. ♦ Adept al unei subsecte creștine derivate din mișcarea lui Donatus, confundată uneori cu agnosticii din aceeași epocă, a căror doctrină consta mai ales în afirmarea imposibilității cunoașterii lui Dumnezeu cu ajutorul rațiunii, precum și a lumii obiective. – Din fr. agnostique (< gr. agnostikos). Agnostic dex online | sinonim
Agnostic definitie
Intrare: agnostic (s.m.)
agnostic substantiv masculin