agíe sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 337/14 / V: ha- / Pl: ~ii / E: agă + -ie) (Înv) 1 Organ administrativ din sec. XVIII-XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală. 2 Sediu al unei agii (1). 3-4 Totalitatea funcționarilor din această instituție. 5 Titlu de boierie. 6 Prefectură a poliției. 8 Totalitatea funcționarilor din poliție. 9 (Îs) Ocolul ~ i Parte centrală a capitalei administrată de un vel-agă.

AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII-XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Agă + suf. -ie.

AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII – XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Agă + suf. -ie.

AGÍE, agii, s. f. (În secolul al XIX-lea) Organ administrativ care, fiind însărcinat cu menținerea ordinii publice, exercita represiuni împotriva poporului; totalitatea funcționarilor din această instituție. N-am venit eu; m-au adus oamenii agiei. PAS, L. I 37. Arhon sărdar... ridică toată agia în picioare. ALECSANDRI, T. I 124. Un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.

AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. al XIX-lea, însărcinat cu menținerea ordinii publice; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Din agă + suf. -ie.

agíe s. f., art. agía, g.-d. art. agíei; pl. agíi, art. agíile

agíe s. f., art. agía, g.-d. art. agíei; pl. agíi, art. agíile

AGÍE agíi f. înv. 1) Funcția de agă. 2) Organ administrativ condus de un agă. [G.-D. agiei] /agă + suf. ~ie

agie f. odinioară: 1. rangul de agă; 2. prefectura poliției: un zapciu al agiei NEGR.

agíe f. (d. agă). Odinioară, rangu de agă; prefectura polițiiĭ.