Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru afinitate

afinit├íte sf [At: PONI, CH. 8 / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr affinit├ę, lat affinitas, -atis] 1-2 Potrivire ├«ntre oameni sau ├«ntre manifest─ârile lor, datorit─â unor ├«nclina╚Ťii comune. 3 (Chm) Proprietate a dou─â substan╚Ťe de a se combina. 4 Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 5 (Jur) Leg─âtur─â de rudenie creat─â prin c─âs─âtorie ├«ntre unul dintre so╚Ťi ╚Öi rudele celuilalt. 6 (Muz) ├Änrudire a tonalit─â╚Ťilor.
AFINIT├üTE, afinit─â╚Ťi, s. f. 1. Potrivire ├«ntre oameni sau ├«ntre manifest─ârile lor, datorit─â asem─ân─ârii spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a dou─â substan╚Ťe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Leg─âtur─â de rudenie creat─â prin c─âs─âtorie ├«ntre unul dintre so╚Ťi ╚Öi rudele celuilalt so╚Ť. ÔÇô Din fr. affinit├ę, lat. affinitas, -atis.
AFINIT├üTE, afinit─â╚Ťi, s. f. 1. Potrivire ├«ntre oameni sau ├«ntre manifest─ârile lor, datorit─â unei asem─ân─âri care ├«i apropie. Afinitate de idei. Afinit─â╚Ťi de caracter. 2. Proprietate a substan╚Ťelor de a intra ├«n combina╚Ťii chimice unele cu altele. 2. (Jur.) Leg─âtur─â de rudenie creat─â, prin c─âs─âtorie, ├«ntre un so╚Ť ╚Öi rudele celuilalt so╚Ť.
AFINIT├üTE, afinit─â╚Ťi, s. f. 1. Potrivire ├«ntre oameni sau ├«ntre manifest─ârile lor, datorit─â unor ├«nclina╚Ťii care ├«i apropie. 2. Proprietate a substan╚Ťelor de a intra unele cu altele ├«n combina╚Ťii chimice. 3. (Jur.) Leg─âtur─â de rudenie creat─â prin c─âs─âtorie ├«ntre unul dintre so╚Ťi ╚Öi rudele celuilalt so╚Ť. ÔÇô Fr. affinit├ę (lat. lit. affinitas, -atis).
afinit├íte s. f., g.-d. art. afinitß║»╚Ťii; pl. afinitß║»╚Ťi
afinit├íte s. f., g.-d. art. afinit─â╚Ťii; pl. afinit─â╚Ťi
AFINITÁTE s. v. potrivire.
AFINIT├üTE s.f. 1. Potrivire, asem─ânare, apropiere (fizic─â sau moral─â). 2. Proprietate a substan╚Ťelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. ├Änrudire prin alian╚Ť─â. [Cf. fr. affinit├ę, lat. affinitas ÔÇô ├«nrudire prin alian╚Ť─â].
AFINIT├üTE s. f. 1. potrivire, asem─ânare, apropiere. 2. proprietate a substan╚Ťelor de a se combina ├«ntre ele. 3. (jur.) ├«nrudire prin alian╚Ť─â. (< fr. affinit├ę, lat. affinitas)
AFINIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Atrac╚Ťie ╚Öi simpatie ├«ntre persoane, datorit─â asem─ân─ârii de p─âreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufleteasc─â. 2) chim. Proprietate a unor substan╚Ťe de a se combina unele cu altele. 3) ├Änrudire prin alian╚Ť─â. /<fr. affinit├ę, lat. affinitas, ~atis
afinitate f. 1. rudenie prin alian╚Ť─â, ├«nrudire; 2. asem─ânare fizic─â: exist─â afinitate ├«ntre tigru ╚Öi pisic─â; 3. fig. asem─ânare moral─â; 4. Chim. tenden╚Ťa unor corpuri de a se ├«mpreuna: oxigenul are afinitate pentru fier.
*afinit├íte f. (lat. aff├şnitas, -├ítis). ├Änrudire, rela╚Ťiune: e afinitate ├«ntre muzic─â ╚Öi pictur─â. Chim. Tenden╚Ťa corpurilor de a se uni: c─ârbunele are mult─â afinitate pentru oxigen.
AFINITATE s. analogie, apropiere, asem─ânare, concordan╚Ť─â, coresponden╚Ť─â, ├«nrudire, potriveal─â, potrivire, similaritate, similitudine, (├«nv. ╚Öi reg.) semuial─â, (reg.) semeni╚Ö, (├«nv.) potroz, sem─ânare, sem─ân─âtur─â, semuire. (Se pot stabili unele ~ ├«ntre aceste dou─â substan╚Ťe.)

Afinitate dex online | sinonim

Afinitate definitie

Intrare: afinitate
afinitate substantiv feminin