afierosí [At: (a. 1765) MS., ap. GCR II, 78/28 / V: (reg) afir- / P: ~fi-e- / Pzi: ~sesc / E: nct] (Înv) 1 vt A risipi o avere, un bun etc. 2-3 A (se) dedica cuiva.

afierosíre sf [At: URICARIUL I, 86, cf 147/ P: ~fi-e / Pl: ~ri / E: afierosi] (Înv) 1 Risipire. 2 Dedicare.

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns).

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la o avere, la bunuri etc.) A risipi. Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258. 2. Refl. A se dedica, a se consacra, a se închina. Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154. – Pronunțat: -fi-e-.

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).

afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă

afierosí vb. (sil. -fi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afieroseáscă

AFIEROSÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, irosi, împrăștia, închina, prăpădi, risipi, zvârli.

afierosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.

afierosì v. 1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi: să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].

afierosésc v. tr. (ngr. afieróno, aor. afiérosa, consacrez, d. ierós, sacru). Vechĭ. Hărăzesc, închin, dăruĭesc (uneĭ bisericĭ, uneĭ mînăstirĭ). Fig. Fam. (pin confuziune cu firosesc. Firosesc.

afierosi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCHINA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.