adormí (adórm, adormít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).