adenóm an [At: DEX2 / Pl: -oáme / E: fr adénome] Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale.

ADENÓM, adenoame, s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.

ADENÓM s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.

ADENÓM, adenoame, s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.

adenóm s. n., pl. adenoáme

adenóm s. n., pl. adenoáme

ADENÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a unei glande. [Pl. -oame, -muri. / < fr. adénome, cf. gr. aden – glandă].

ADENÓM s. n. tumoare benignă a țesutului glandural. (< fr. adénome)

ADENÓM ~oáme n. Tumoare benignă a unei glande. /<fr. adénome

ADENÓM (< fr.{i}) s. n. Tumoră glandulară benignă, constituită din celule epiteliale (ex. a. hipofizar, a. mamar). □ A. toxic = formă de hipertiroidie, asemănătoare cu boala lui Basedow.